Bobiță

- E grav! Foarte grav, Costele! - Ești însărcinată!?! - Nu, dragă! Unchiul Bibiță… - Aș! Imposibil! - E bolnav unchiul Bibiță de la Brașov! Uite, mi-a scris vecina lui că vorbește după ușă. - Cum adică vorbește după ușă? E! Dar lasă…, lasă-l Corina, c-a mai fost el bolnav și altădată… - Și noi mai suntem bolnavi câteodată! Numai că noi n-avem apartament cu patru camere și două balcoane la Brașov, chiar sub Tâmpa. Și nici termopanele lui! - Dacă o luăm așa, nici el n-are garsonieră în Berceni! Și nici loc de veci în Pantelimon doi! - La Pantelimon doi să dormi tu! - Mai bine doarme motanul ăsta obez… - Bobiță? Să-l duc eu pe Bobiță la cimitir? Þi s-a urât cu binele, Costele! - Bine, bine! - Costel? - Da, dragă. - Nu înțeleg cum poți fi atât de calm! Stai ca blegul în fotoliu și te prefaci preocupat de…, chiar așa! ce-ai găsit așa interesant în cartea aia? - E rugăciunea de duminică. - Azi e marți, Costele! - O mai citesc și în cursul săptămânii. - Costel? - Poftim? - Ce facem cu unchiul Bibiță? - Așteptăm, dragă. - Așteptăm, Costele! Așteptăm să ne-o ia înainte Ilie cu Florica lui, nu? Acum e momentul sacrificiului, deșteptule! Acum trebuie să facem ceva. Că după ce-și dă duhul… - Bine, ne sacrificăm! Când pleci? - Te doare-n… cot! - Bun, să înțeleg că merg eu. - Ce să cauți tu acolo? E unchiul meu, moștenirea mea, balcoanele mele! - Întrebam și eu… - Mi-am luat deja concediu! Ãl’ pe anul trecut. Mâine plec la Brașov pentru trei săptămâni. - Și dacă nu moare în trei săptămâni? - Îți iei tu concediu. - Să renunț la Deltă? La pescuit? Mai bine i-am da o mână de ajutor… - Costele!! - Bine, bine. - Și mai avem o problemă. Gravă! - Aș! - Ba da! Ce facem cu Bobiță? - Ce? Și el e bolnav? - Cum să fie, Doamne ferește! Dar mi-e frică să-l las cu tine. - De ce, dragă? Îl mănânc? - Dacă-l sugrumi? - Luăm altul… - Ești groaznic! - Cum să-l sugrum, Corina? Tocmai eu! Eu, care nu-s în stare să calc nici măcar un gândac de bucătărie… - Pentru că nu-i vezi fără ochelari! - Aș! - Nu mai plec. - Bine! Îi dau să mănânce șuncă de curcan. Zilnic! Măcar atâta merităm și noi de la unchiul Bibiță! - C-o singură condiție! - Care? - Telefonez de trei ori pe zi și discut cu Bobiță. - Ce să discuți tu cu el? - Treaba mea! Și dacă nu miaună, să mă asigur eu că-i bine, vin acasă! - Cum trebuie să miaune? - Să miaune, tu nu știi cum miaună Bobiță? - Bine, ți-l dau la telefon. - Mânca-l-ar mama pe el de cotoi frumos! Uite ce scump e! - Și ce ghiare are… - E jucăuș că-i tânăr... Uite ce botic roz! - Și ce mușcă… - Costele!! - Ce-i drept, e frumos! - Mâine am tren la șapte. Nu uita: dimineață îi dai carne de vițel și o farfurioară cu lapte. La prânz muschi de porc, iar seara somon. Nu uita fondantele! Dar nu mai mult de cinci pe zi, că se îngrașă. - De parcă acum e schilod… - Și mai scoate-l și tu pe balcon, dar nu care cumva să lași ferestrele deschise! - Da, mămică. * * * - Bună dragă, chiar acu’ am ajuns la unchiul Bibiță. - Trăiește? - Tu ce crezi?! Stă el în pat, dar se și scoală. Chestia e că umblă numai cu ușa de la șifonier. Comunicăm doar în morse. - Aș! - Parol! Bătrânețea asta l-a prostit! - Și ce vă spuneți prin ușă? - Zice că-l doare spatele, că vrea brânză frecată, smochine… Are o poftă de mâncare ceva de speriat! Bine c-am ajuns la timp, dragă. Îl înzdrăvenesc cât ai zice pește! - Și dacă nu mai moare! - Tu nu gândești de loc! Dacă mănâncă mult deodată face indigestie și treaba e gata! Dă-l încoace pe Bobiță… Alo? Alo! Bobiță? Mă, Bobiță, mă! - … - Bobiță? Aloo! De ce nu răspunde, dragă? Te pomenești că-i strâns de gât? - N-are nici pe dracu’, tu! Nu vrea să vorbească. - Ce nu vrea? - Nu vrea să miaune! - Gata, mă întorc acasă! Las naibii și moștenire și tot! - Stai! Stai c-a deschis gura. Hai, Bobiță! Hai, tată! Zi ceva! - … - Nu, e clar! Îmi fac bagajul! - Miau! - Ia! L-ai auzit, Costele? Ce frumos miaună! Bobiță…, ce faci scumpete? - Miorlau! - Vai pupa-l-ar mămica de băiat frumos. Mulțumesc, Costele. Pa! Te pup, mă! * * * - Alo? Ce face Bobiță? - Miau! Miorlau! - Of, e delicios! Pusi la băiatu’! Pa! * * * - Alo? - Da? - Cu Bobiță vă rog. - E miezul nopții, dragă! - Și ce? Deranjez? Eu mă sacrific pentru binele tuturor, stau în Brașov cu săptămânile și tu? Tu lelea în fața televizorului și tragi aghioase… - Ce se aude acolo? - Sunt la Springtime. Ce vrei? Doar nu vrei să înnebunesc în casă? Să văd doar ușa aia plimbându-se prin sufragerie, prin dormitoare… și mesajele alea morse… Parcă-s pe vapor! Hai, dă-l încoa’! - Pe cine? - Pe Bobiță, pe cine… - Miau! - Of! Of! Dragul de el. Să vezi tu ce frumos o să ne distrăm prin balcoanele și sufrageria lui Bibiță! - Miorlauu. - Scumpetea mea! * * * - Costele? Diseară vin acasă, dragă. - A murit unchiu’? - Nu, Doamne ferește! Vorbești numai prostii! Ptiu! Ptiu! S-a înzdrăvenit ceva de speriat. - Nu mai discută prin ușă? - Deloc. - Bine, și apartamentul? - Când i-o veni sorocul, dragă… Oricum apartamentul e ca al nostru! Bobiță ce face? - Miorlau! - Mânca-l-ar mama de pisic frumos. * * * - Of! Ce drum nenorocit! Și ce aglomerație… Costele? Să ne luăm mașină., dragă! Așa nu mai merge! Ai auzit? Dar ție ce-ți pasă! Nici nu ți-a fost dor de mine… - Ba da! Să pup eu ochișorii ăștia frumoși! Corina, vino încoace… - Auzi, mă! Ia lasă prefăcătoriile astea, că nu-ți merge cu mine! Azi n-am chef! - Dar de trei săptămâni… - Și ce? Fug undeva? Hai, lasă-mă să dorm… Bobiță, sus în pat! Așa! S-o încălzești pe mămica ta! Ce blană mătăsoasă… Dar a slăbit, tu! S-a jigărit… - Þi se pare... I-a fost dor de tine. Motanii și bărbații suferă mai rău ca femeile… - Ce să spun!! * * * - Miorlau! - Taci, Bobiță! - Miau! Miauu!! - Ce naiba te-a apucat, nebunule? Hai potolește-te! - Miorlau!! Miauu!! - Costele! Tu miorlăi, mămică?? Costele!!