Ioana Veronica Epure

Cum să mă supăr? Dacă nu aș fi deschisă la sugestii nu aș permite comentarii, ceea ce desigur nu e cazul :)
Hmm... m-am gândit. Acea înșiruire de adjective nu o voi schimba pentru că are un scop... sugerează o imagine care se leagă strâns de acel \"dimineața îi învelește în frig\"... Dar, într-adevăr, primul vers din ultima strofă ar trebui schimbat, pentru că nu merge în context, sau măcar completat cu ceva. Voi mai lucra textul, dar asta când nu o să mai am admiterea la doi pași, deocamdată mă așteaptă un teanc de eseuri de făcut în noaptea asta :(
Multzam de trecere.
PS: niciodată nu scriu doar de dragul de a scrie... dacă aș face asta mi-aș pierde vreo 10 ani degeaba. Mă bucur că ai găsit ce căutai la mine în pagină.

Eu zic ca degeaba scrie lumea p-aci prin subsol la Hose, că el ori nu citește, ori nu îl doare capu de ce citește. Poezia asta reprezintă manifestarea autosuficienței.

În ultima vreme parcă s-a diluat tot ceea ce odată dădea forță poeziei tale, Hose, și îmi mențin părerea pe care mi-am mai exprimat-o odată în subsolul unui text de-al tău: ai supralicitat, ai abuzat de un anumit stil, ca filmele alea care au continuări gârlă numai ca să mai scoată un ban.

Concret, pe text. Clișee: faza cu visul, cu recitarea poeziilor, \"simt cum imaginea trupului tău îngheață în fața ochilor mei pentru a se păstra în mine zile luni și ani\", exprimare redundantă: \"dorul meu față de tine e unul special
pare a fi altfel decât un dor obișnuit\", lirism zero. Și te cred că nimeni nu mai plânge pe sub balcoane, dar tu parcă trivializezi totul în așa hal, că orice impact emoțional asupra cititorului dispare.

Eu zic că trebuie să faci o reevaluare a ceea ce vrei să scrii. E nașpa când ai dat lovitura odată să te menții la același nivel, îți trebuie inventivitate, dar eu zic că ai cu ce. Numai nu te mai uita atâta în jur și mai mult în foaia pe care scrii.

O întrebare întârziată... aș putea primi o confirmare că textele mele au ajuns unde trebuie? Am înțeles că trebuia să primesc un răspuns. Mulțumesc.

De fapt, care ideea? Are vreun scop clasamentul ăsta, sau e pur și simplu aici așa, ca fapt divers? Sincer, și fără supărare, mi se pare imposibil de realizat un clasament obiectiv, așa că mi e pare inutil demersul dumneavoastră.

Ok, recunosc, ai câștigat :)) Nu am raritățile tale, și da, aș fi recunoscătoare dacă mi-ai zice de unde să fac rost de ele.
Am scris inspirată de Vangelis, am niște texte mai vechi și, e drept, mai puerile, pe aici pe Agonia, Cafeneaua albastră (pe care am scris-o pe muzica din The City) ar fi un exemplu... poezia însă e mult prea personală ca să mă las influențată de muzică atunci când scriu, mai ales că numai în proză pot să redau exact ceea ce ascult.
Îmi place discuția asta, mai ales că nu am mai întâlnit-în afară de mine și de unchiul meu, de la care am moștenit pasiunea asta-pe altcineva care să asculte atât de mult Vangelis. Propun să o prelungim pe mail sau pe messenger (joliye_girl@yahoo.com), nu de alta da o cam dăm în offtopic :))

Mie îmi place la nebunie Vangelis, am crescut cu el... am deja cam tot ce a apărut. Când eram mică și colegele mele ascultau Andre :)) eu ascultam Vangelis, deja știam pe de rost tot ce aveam la vremea aia, pe casete, încă nu circulau așa mult cd-urile.
Poezia cu muzica? Da, cred că îmi place combinația, dar numai în anumite contexte. The Little Fete e absolut minunată, dar ai dreptate cand spui ca e mai puțin cunoscută, și nu e singura așa de la Vangelis, din păcate. Cred că au fost mediatizate numai anumite melodii pentru care îl știe toată lumea, pe când omu` a mai scos și altceva... Dar cine știe, cunoaște :))
Mersi mult de trecere.

Am înțeles. Cred că ești mai în măsură ca mine să dai verdicte. Stil de personale + maquillage puternic, dar doar acolo unde e cazul. Mersi pentru efortul de a-ți arunca un ochi peste textul meu :)

Hmm... e de bine sau de rău dacă e în stil de personale? Nu e o personală, în orice caz.
În general nu sunt un fan al floricelelor... de maquillage, comme tu dis. De-asta sunt acuzată uneori de simplism. Oare asta e de bine sau e de rău?

Sunt de acord în legătură cu primul și ultimul vers-de fapt, eu m-aș lipsi de ultimele 4 versuri. Ironia e seacă. Dar poezia în sine mi se pare superbă, ai împletit cu precizie câteva imagini care nu se completează reciproc în mod normal-almanahul, costumele de baie, caișii, latrina și sinuciderea-dar care, privite din perspectiva pe care ți-ai ales-o aici par una în prelungirea celeilalte. Aș zice că e un experiment reușit, cu mici amendamente, pe care le-am înșirat mai sus.

Mă bucur că ți-am trezit nostalgii... Când eram mică mi se tot spunea că cineva mă păzește și îmi imaginam un înger de-ăla tradițional cu aripi și aură. Abia de curând am descoperit că ștrengarii ăștia mici iau tot felul de forme :) Și da... ne eliberăm când vrem, când începe să doară. Exceptând cazul în care ne place durerea. Of. Am nevoie de ajutor de specialitate? :))
Multzam de comentariu. La cât mai multe.

pese: voi corecta. mersi de atenționare, eu nu mi-am dat seama că sună funny, deși am recitit-o de vreo zece mii de ori înainte să postez.

Parcă-parcă remarc o scimbare în ceea ce ai scris aici. Se distinge de celelalte poezii ale tale, mai ales prin ton, aici parcă ești mai puțin dezinvoltă decât de obicei. Și tema e diferită, ești tristă în poemul ăsta. Mi-a plăcut mult ideea cutiei de pantofi plină de amintiri, și m-au încântat ultimele două versuri. Apreciez la tine că poți să faci astfel de schimbări uneori, că nu te cramponezi într-o singură direcție... deși mi-au lipsit spontaneitatea și entuziasmul din versurile tale.

Mersi de trecere... nu prea țin morțiș să ajung în critică... dar dacă ăsta mi-e drumul, așa să fie. Eu sper că voi lucra în publicitate. Nu e departe de politică, nu? Tot arta de a face lucrurile urâte să pară frumoase. Mersi de trecere :)

Hose mi se pare un poet original în felul lui... dar care, din păcate, e conștient de asta și supralicitează. Poezia asta mi se pare nițel cam diluată spre final, strofa cu prezervativul e cam încâlcită ca exprimare (ce ai vrut să spui cu \"pe un minut\"?).

Apoi este acel \"vina îmi va intra în carne\"-deja cuvântul \"carne\" e un fel de marcă a postmodernismului, pentru că pare atât de dur, trimite la senzații fizice, și înlocuiește clasicele \"trup\" sau \"corp\"-alea parcă tot mai aveau în ele ceva lirism. La un moment dat îmi plăcea ideea, acum prea îl întâlnesc peste tot. Eu zic că s-a fumat.

\"numai pentru tine aduc flori de la piață\"- banalizează complet peisajul. E pur și simplu în plus. La asta mă refeream când spuneam că supralicitezi.

Și nu în ultimul rând \"beautifull\", omule, repară-l, că vezi câtă lume s-a supărat pe tine pe aici :) Tu scrii mult mai bine când nu te străduiești. Erai mai natural înainte-prea multă atenție strică uneori.

Mie îmi place cum scrii, îmi place faptul că gândești ceea ce scrii și ca eviți chestiile de gen \"poezia se simte, tre să scriu ce simt, nu contează forma, contează sentimentul\"... eu zic că forma contează, și mult. Tu, cred că prin exercițiu, tinzi din ce în ce mai mult spre echilibrul ăla perfect al formei, în care totul se leagă, toate elementele sunt în armonie, iar poezia curge pur și simplu. La capitolul ăsta ți-ai îndeplinit scopul, aș zice eu.
Totuși, simt că ideile pe care le pui în forma aia perfectă sunt toate pe același tipar. Cred că asta îi lipsește poeziei tale, o anumită variație a ideii sau măcar a tonului pe care te exprimi. Zicea Carmen Visalon mai sus de umor și erotism. Umor nu, nu merge cu stilul tău. Poate erotism. Nu știu. Tu te știi mai bine.
La poezia asta îmi place în mod deosebit faptul că intensitatea a ceea ce transmiți crește cu fiecare vers, asta se simte foarte bine.
Cam atât. Îmi pare bine că ai postat din nou, era timpul :))

Mi-a plăcut poezia, mai ales datorită adresării directe care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate. Ce nu mi-a plăcut:
\"prelins pe gîturi însetate
lipăit de sălbăticiuni\", m-am împiedicat în prea multe \"p\"uri, îi ia din cursivitate. Finalul este reușit, îmi place că în general poeziile tale se salvează sau se desăvârșesc tocmai prin final. Aici, am impresia că întreaga poezie este construită în jurul ultimelor două versuri, ca și cum ai construi o casă într-un anumit fel numai ca să i se potrivească un anume tip de ușă. Poate că și ăsta ar fi un minus. Nu sunt în măsură să spun... dar poezia e caldă, deși nu lipsită de luciditate și ironie fină, și asta mi-a plăcut.

Cred că acea stare de poezie pe care am declanșat-o în tine-din fericire, dar absolut involuntar-a avut efecte din cele mai neașteptate :)) Nu pot să răspund pentru tine la întrebări, nici nu îndrăznesc, dar pot să îți ofer răspunsul meu , atât cât valorează: nimeni n-a uitat de acel chip uriaș...
PS: te rog nu te supăra pe mine, dar mă cheamă Epure. Îmi cer scuze pentru acest PS dacă te-a deranjat.

Carmen, mulțumesc și eu. Consider că Nichita a cuprins în creația lui cel puțin câte un vers în care să ne regăsim fiecare. Iată, acesta a fost versul în care mi-am zărit reflexia, dar el este doar un moto pentru poezia mea. Îl admir foarte mult pe Nichita, dar te rog, nu lua poezia mea ca pe un omagiu pentru marele poet. Aici sunt eu. Te mai aștept.

Primele două versuri sunt frumoase, mi se par originale și curajoase. Pe urmă te pierzi în clișee, în întrebări retorice care transformă ceea ce promitea a fi poezie într-o pagină de jurnal. Ai pe ici pe colo câteva bucăți care promit:
\"Eu te-am visat azi noapte
Ne întalneam iar la marginea pământului
Acolo unde plouă cu stele și mișună oameni invizibili ochilor noștri\"
Sunt ferm convinsă că poți evolua. Baftă!

Eu nu m-am simțit în nici un fel jignită de controversata apreciere pe care ați făcut-o tinerilor... și cred că în comentariul meu nu m-am legat chiar deloc de ea... în sfârșit, problema asta deja mi se pare depășită, dar clarificarea era probabil necesară. Eu rămân la părerea mea, prea mult zgomot pentru ceva care n-are nici o treabă cu poezia.
PS: cred că \'ignorezi\' e de fapt \'ignori\'.
Cu respect,

Aștept cu interes ziua când pe site-ul agonia.ro se vor scrie mai multă poezie și mai puține jalbe patetice de genul ăsta.
De ce nu suntem accesați? Pentru că aici se postează în masă, o poezie dispare din pagina principală de texte după câteva ore în parte fiindcă pentru unii grafomania e mai contagioasă ca \"boala de struți\", în parte fiindcă există și oameni care chiar au ceva de spus și o spun bine. Și pentru subiecte fierbinți e valabilă remarca mea, că și acolo intră deopotrivă texte bune și slabe. Pur și simplu se scrie prea mult pentru ca oamenii să aibă timp să citească tot. Cui îi place ce scrii îți va citi textul, atunci când ți-l va remarca.
Și atunci de ce să ne agităm? That`s the way the cookie crumbles, domnule Cucereavii.