- Super Iubire -

tinere wether,
îți spun sincer că poema matele sensibilă mă face să mă gândesc la lucruri profunde. cum ar fi acel film faimos, \"arabela\". sunt sigur că nu l-ai văzut, dar acolo puteai să vezi un personaj din ăsta, cu mâinile așa de lungi.
vorba cuiva... câtă suferință! tânărul nostru werther se scaldă gol până la brâu în apele tulburi ale cosmodernitații

ba nu! dane, pls, iar incepi??? eu cred ca aicea e gradul zero al scriiturii sau minus zero, depinde cum tunzi personajul si il trimiti inapoi in armata poetilor. daca ne gandim cata suferinta e pe lume, numai daca stam si ne gandim, singur si fara gagica(poezia, nu? nu?) atunci...
asta e.

mie mi se pare un text slabutz, ce-i drept hose traverseaza ( cam de mult timp ), o perioada nasoala. scrierile lui au devenit prea pline de \"prietenii mei, Dumnezeu\" epitetul \"frumos\" si un nume de persoana careia i se adreseaza mereu in acelasi stil. ma simt ca la biserica atunci cand ii citesc textele, prea au un aer gen oracolul din delphi care vorbeste la modul atotstiutor.

faza cu mainile tale peste oras e cam banala, sociu se pisha pe botosani, sevra lingea clujul, si multi altii mai faceau chestii de genu cu orasul lor. cu toata tenta de pasari-lati-lungila care o fi acolo.

in afara de asta hose de la o vreme isi plange de mila prin texte iar asta iar nu-i un lucru bun, 2nd, mi se pare total nepotrivit sa vorbesti despre cum iti reciti textele intr-o poezie de-a ta, elemente ca \"vers, poet, poeti\" si-asa mai departe trebuie evitate in poezie, plictisesc, scad forta textului. o fi asta un text trist si pac o sari careva sa zica stai domleeee ca-i aici e un caracter asocial imbinat cu tha fracturist shit si se vorbeste despre lucruri cotidiene care au rolul de-a face ceva cu textul saracu, da degeaba, io nu pun botu.

a si inca o chestie:

\"mi-am amintit de visul meu de astă noapte
un vis care era frumos\"

exploatezi faza cu repetiile astea intr-un asa hal identic cu majoritatea textelor scrise in trecut incat plictisesc extraordinar de tare. mai uita-te si la ce-ai scris inainte si-o sa vezi. te repeti, chill out, mai fa o pauza, mai scrie mai vezi ce iese. si-n majoritatea repetitiilor de genu* apare \"frumos\" ala, care deja ma lasa cu senzatia ca esti ori complexat de genu asta de expresivitate si nu reusesti sa renunti la ea din cauza ca iti este frica sa nu scrii prost ori ai un vocabular limitat. una din doua.

eu cred ca te-ai trezit, hose.

enache, scoala!

Ieu am printat textu aista, l-am bagat în plic, am lichit cu limba timbrul șî plicul, după care am scris la destinatar Yashi șî la iexpieditor Ungheni da mi-o dat poștașul douî palmi șî o zâs cî-s pinguin.
Citind acest text am aflat cum o simplă relatare poate deveni poezie. Vorba lui Dorin, scoală frate Hose că avem treabă!

Eu zic ca degeaba scrie lumea p-aci prin subsol la Hose, că el ori nu citește, ori nu îl doare capu de ce citește. Poezia asta reprezintă manifestarea autosuficienței.

În ultima vreme parcă s-a diluat tot ceea ce odată dădea forță poeziei tale, Hose, și îmi mențin părerea pe care mi-am mai exprimat-o odată în subsolul unui text de-al tău: ai supralicitat, ai abuzat de un anumit stil, ca filmele alea care au continuări gârlă numai ca să mai scoată un ban.

Concret, pe text. Clișee: faza cu visul, cu recitarea poeziilor, \"simt cum imaginea trupului tău îngheață în fața ochilor mei pentru a se păstra în mine zile luni și ani\", exprimare redundantă: \"dorul meu față de tine e unul special
pare a fi altfel decât un dor obișnuit\", lirism zero. Și te cred că nimeni nu mai plânge pe sub balcoane, dar tu parcă trivializezi totul în așa hal, că orice impact emoțional asupra cititorului dispare.

Eu zic că trebuie să faci o reevaluare a ceea ce vrei să scrii. E nașpa când ai dat lovitura odată să te menții la același nivel, îți trebuie inventivitate, dar eu zic că ai cu ce. Numai nu te mai uita atâta în jur și mai mult în foaia pe care scrii.

am recitit în dimineața asta poemul tău și am înțeles,dincolo de orice comentariu sau analiză literară de la care mă abțin de data aceasta, e aici ceva îndepărtat și totuși atît de aproape mie, am să încerc în repetate lecturi viitoare să deascopăr de unde vine, așa, deodată peste mine, senzația de recunoaștere și înțelegere dinlăuntru a lui

va multumesc frumos, pe toti.