Ioana Petcu

ioana draga, decupajul face mult din efectul versurilor (parerea-mi). e o tesatura foarte fina care pare ca se fringe si revine pe ingambament, daca pot sa-i spun astfel. apoi mi-a placut banalitatea asta intoarsa: apa calda, blocul, oamenii reci - care in fapt se rotesc in jurul a ceea ce numim \"suflet\", in cautarea \"chircita a meningelui catre vechiul salas\".
taios pe alocuri, sensibil si observat in detaliu, textul e un concentrat \"descintec\", cum bine ii spui

sigur se desprind doua planuri aici, care totusi merg pe aceeasi directie: vorbesc despre oameni si cine sunt ei, in adinc. metamorfoza e una heraclieteica: \"iubesc printre pietre
/(...) pietrele devin mâini / (...)din mâini îmi curg oameni\". si nu se opreste aici: corpul isi are o structura proprie, aparte: inima este una in partea dreapata (si cealalta?), trupul incearca sa patrunda spre centru, in pozitie fetala - de unde trimiterile mithos/symbolon.
ela precum o stiu, divergenta si epicentra in acelasi timp.

medeea, pai e acolo o stare de indragostire si desfacere, de grptesc si frumos care se aduna spre o singura idee why she swallovs bullets and stones. ma bucur ca mi-ai amintit si mie de jeunet

ioana, lasa ca o sa recomandam alte texte, in fond, fac experimente des si sper ca imi vor mai reusi si altele. subtitlul e putin suprarealist, sau cam asa am vazut eu. despre necreditabil era o discutie mai veche pe care am avut-o cu cineva care spunea ca daca te identifici cu alte personaje in text nu esti veridic. aici incepusem cu acel compresor si apoi reveneam la imaginea \"mea\". bon, mai vorbim pe tema asta

ionut, sepia, are ceva vechi ce ma caacterizeaza si induce si o stare (dincolo de horror) grea, de tensiune. ne mai puricarim noi :)

va imbratisez pe toti,

adela draga, textul e incadrat gresit la \"eseu\" :)
cred ca vorbesti despre cunoasterea profunzimilor sinelui, cel putin asa am desprins eu din prima parte.
cum se traduce subtitlul? banuiesc ca e o alta cheie a textului.
de amiezi,

\"mi-o dedic mie\" - pleonasm
nu toate diacriticele sunt completate: \"în prosopuri rosii\"

dar in sesnul bun al expresiei. elis, remarc in special pauza aia, ca un loc gol, ca un cuvint necuvintat, ca o existenta lasata in deschidere-absenta. in rest textul are imagini inedite si ii sade bine asa. spor de vineri!

anghel, habar n-am, nu le stiu pe toate si nici o buna folclorista nu sunt, noh fac mea culpa, deocamdata

Ioana, mare comedie cu filmul ala (prima varianta, nu continuarea aia \"artistica\"). eu l-am vazut odata cind eram cu niste prieteni intr-o cabana, in padure, so... iti dai seama ce-a fost pe capul / mintile noastre atunci. e singurul film horror bine facut, sau hai, printre putinele reusite, sa nu fiu drastica. revenid la textul meu, ce sa fac, toate astea sunt in mine ca intr-un sac si le mai scot de acolo cind nu mai pot sau cind exalt.

mi-a placut cum ai vazut tu textuletul asta si si marturisesc obsesia mea mai veche pentru \'apocaliptica\', c;o fi venind din relatia eros/thanatos, din imaginarul medieval care mi-e tare drag sau din prezentul care ma fascineaza, dar e o manie de care nu pot sa scap inca.
merci de dimineata de trecere,

o chestie tare interesanta: stii gestul tigancilor, de a-si ridica fusta? e un gest apotropaic, cum sa-i spun, de protectie, si mai mult decit atit e recunoscut ca gederea goliciunii si a sexului provoaca uimire si, in credintele vechi, chiar moarte. chipul meduzei, de exemplu, are forma de sex, cu o gura care-i taie fata, foarte adinc, daca vrei iti si citez exact textul - cartea la care ma refer, si pe care ti-o recomand (cum am facut si cu andu, ieri) este : Sexul si spaima de Pascal Quignard.
sper ca esti mai putin nedumerit acum :)

este un trop medieval, de retorica :), ioana, esti prea darnica, dar ai simtit bine nuantele si ma bucur cind ajunge textul pe muchia asta de interpretare.
(am trimis materialul tau la revista, astept sa vad cum iese)

de iarna, chiar de iarna,

pai, ioane (cu triftond), cind am deschis poezia m-am gindit ca e vreo \"liricoasa\" - si m-au indus in eroare \"strofele parfumeate\", dar e chiar o cruel intention, aici. curge bine si cu nerv textul si cum asemeni, sunt obsedata de \"carneturi\" nu putea sa nu ma incinte grupajul cu frig si miros de inchegat.
singurul lucru care nu-mi vine bine e \"candelabul\" din final, parca nu se trage din aceeasi greutate cu \"decembrie\", zic, nu dau cu paru\'

timpul trecut aduce o anumita unda de poeticitatea textului, ceea ce nu-i rau defel. pare ca am in fata o fotogragie, e foarte \"imago\" ceea ce ai facut aici, adela. si e un inceput de tragedie pe chipurile aceastea zamislite aici: \"dar ei plecaseră să vadă cum îngheța râul
de ce plângi? nu plâng. iese apa.\"
cred ca poti renunta la semnele de punctuatie din final, sau de acolo incepe \"organizarea\", \"cenzura\"?
se poate si asa...

a se corecta : \"în carje\"

va rugam complatati textul cu diacritice, altfel va fi incadrat la \"atelier\".

a se corecta: \"in ochiuri de plasă\" - ca-i pacat sa stea asa pe prima pagina :)
in rest imi place pastelul asta, e foarte colorat poemul tau adela, si denota un suflet tare vesel, delicat si un ochi atent.
spor!

sa nu uitam ca orice lectura isi are si nuanta sa subiectiva, ca si critica, in care oricit s-ar dori, niciodata nu vom putea fi pe deplin obiectivi. si nu ma refer la persoana, ma refer la text.
tema, anuntat din titlu, nu se regaseste doar semantic, dar si la nivelull formal, structural al poeziei: doua parti, ca un tu si eu completindu-se, insumindu-se.
trecind de partea de suprafata, si din lipsa de timp, nu voi insista prea mult, poezia domnului Manolescu Gorun e incheaga foarte bine, nu lasa nici un capat de \"ata\" pe dinafara, nu e o disolutie de imagini. merge pe o sensibilitate fina si ascunsa, cruda si distorsionata, a omului. imaginile graiesc singure: \"și ne sprijinim unul de altul
m-ai ajuns din urmă
formăm un singur corp
cu două capete
cu două mâini
laterale
cu un singur picior
la mijloc
cu două cârje\"
pe de alta parte se pune in discutie o tema arhicunoscuta, formulata simplu, dar placut rezolvata liric: prezenta / absenta: \"și ne sărutam fără
să fim acolo\" sau
\"cum am uitat și eu
că exiști
cum ai uitat și tu
că nu exist\".
eu cred ca e un text limpede, placut, cu oarece dedesubturi si nedeclarari care trebuie sesizate.
intrebari, nelamuriri? :)

textul trebuie sa contina diacritice, conform regulamentului. va rugam repostati.

toate diacriticele sunt obligatorii - rog a se completa. va multumim!

toate diacriticele sunt obligatorii. corectati cu atentie. va multumesc!

adela draga, incep intii printr-o mica observatie, pls nu mi-o lua in nume de rau: incearca sa nu repeti atit de des \"iubirea\", pare prea abrupt si obositor la un momentdat.
si voi continua sa-ti fac o lauda, pls sa nu mi-o iei in nume de rau / sa nu ti se urce la cap\'sor :)
am remarcat ca stii sa observi detaliile: perechea de indragostiti, cea de batrini, e frumoasa portretistica asta cu timpul virstelor. bucatica ata e plina de seva: \"spărgeau baloanele în sărutări mimate
parcă ar fi făcut un show pentru melcii calcifiați pe trunchiuri
apoi se luau de mână și mai pășeau o vreme
în ritm sistolic\" - e viata si daruire. e bine potentata.
mi-a facut placere trecerea matinala.

te citesc in atentie