Poezie
decembrie
1 min lectură·
Mediu
carnea cuprinsă-n stofe parfumate
și-n tăbăcite piei de animal
viermuiește pe bulevarde măturate
de suflul lui decembrie, boreal
și din sudori care pe frunți îngheață
răzbește o senzație concretă
de mort cu față cruntă și de cretă
cu ochii ficși într-o eternă ceață
și iar te uiți prin geam, sub candelabru
ca-ntr-o măcelărie abandonată
în care câini intrați prin ușa dărâmată
s-ar răsfăța în izul de cadavru
024
0
singurul lucru care nu-mi vine bine e \"candelabul\" din final, parca nu se trage din aceeasi greutate cu \"decembrie\", zic, nu dau cu paru\'