Ioana Petcu

diacriticele sunt obligatorii in texte.
numele este obligatoriu, va rugam sa-l completati.
e ideal sa cititi regulamentul site-ului.

multumesc amalia, de trecere si semn plin de inteles.

olga e o poeta care-mi place in general, pe care o vad crescind si care povesteste frumos 9chiar si atunci cind utilizeaza imagini mai mult sau mai putin socante). mi-a placut ca Ela a simtit, ca si mine intr-un timp, \"puzzle\"-ul scriitoarei. corpul despre care vorbeste [o] e unul cu organe care vin din alte trupuri, diferite, fie ale personajelor, fie ale celor care lectureaza, iar axa lui e dragostea, si de asta nu ma indoiesc.

recunosc, vin deja cu un pre-text (cam cum il intelege Genet), adica ceea ce mi-ai suflat despre sursa asiatica. sigur \"ciresul\" vine din zona aceea, dar foarte bine poate fi si o curte \"europeana\", iar negarea fiintei de la inceput e evidenta - copacul e retezat. putitatea e pingarita (si incerc, petcu, chiar trebuie sa incerci sa nu fii patetica). te joci intre alb si negru: pisoiul alb, laptele, plorile de cires, dar \"scrum\", noaptea, \"parul de atita negru\". iar contrastul asta e specific poeziei/conceptiei asiatice. si echivaleaza cu teoria dintre vid si plin.
cu toate astea, ceva foarte aproape de peisaje comune,ma determina sa spun ca da, e o intersectie de \"culturi\": bucataria, doua usi, Carmen, gradina.
si mai e ceva apartinind naturii asiatice: trecerea in subsidiar a actiunii centrale, ca o ascundere, ca o ne-spunere (cum imi place mie sa folosec termenul): aici : \"scaunul mâncat de apa de ploaie.
Pe el stă o fetiță. Se aud lovituri de secure.
În soare, părul i se încălzește
de atâta negru,\" - parca ar fi un zeu care coboara si nu se vede...

diacriticele sunt obligatorii in texte. scrie in regulament, pe care va rog sa-l cititi. multumesc!

pentru ca am sesizat ultimele tale comentarii. te rog sa le faci elaborate, argumentate pe text, altfel risca sa intre la offtopic. multumesc!

s-a gresit, probabil cind v-am selectat textul. nimeni nu e perfect :). poezia are nevoie de diacritice (in titlu). incearca sa nu mai lasi decit un singur spatiu intre cuvinte si semne de punctuatie adica asa: \"cuvint, si ce urmeaza\" iar nu \"cuvint , ce urmeaza\".
incearca sa te debarasezi de o poetica invechita si relativ patetica. te rog sa nu te superi, dar motivam de ce ti-am trecut acum poezia la \"atelier\".
succes!

e o tema care nu ma poate face indiferenta. crcul/actorul de circ, persoana care se rupe complet de sine pentru a intra in lumea risului. ris despre care eu am credinta ca nu e niciodata gratuit, ca e mereu mult mai profund \"ancorat\" (nu-mi gasesc un cuvint mai fin) in profunzimile fiintei.
nu stiu daca ai vazut vreodata spectacolele de la cirque du soleil, care dincolo de faptul ca fac un teatru pericolos, aproape in afara limitelor gravitationale, au momente speciale de clauni...
trecerea la nivel de idee e frumoasa la tine in text, de la descrierea \"fizica\": \"omul cu două capete/număr de senzație în maiou și chiloți\", pina la dimensiunea metafizica (spusa tot cu un suris agatat): \"pentru cine iubim?/sub picioare avem un imens țintirim/cu doi ochi văd mulțimea\".
venit din strada, un clasic personaj tragic, claunul (derivat din commedia\'dell\'arte) e cel care sfideaza orice ironie. si asta e frumos exprimat aici, si la nivel prozodic, si pentru asta am acordat stea.

bravissimo

fireste, andrei, scurtime si tensiunea din final, face tooata poezia asta. sfirsitul asta oral, spus parca dintr-o suflare, ca o certitudine si apoape tiranic e foarte bun. parca ar fi o alta voce care intervine peste prima care povesteste despre atacul sobolanilor.

cred ca 2 acolo, mergea scris in litere, nu vad nci un motiv pentru care sa fie in cifra...

felix, la cit imi iese pe nas cartea asta de \"critica\" pe care o am acum la editat, sincer parca ma mai gindesc daca sa mai public ceva pina la adinci batrineti (daca nu le-am atins deja).

adela, ai simtit tare bine lagarul-simbol, poate asta si complica putin lucrurile, dar eu sunt tare sensibila la astfel de subiecte. putere/dictatura/slabiciune/prizonierat (cu toate intelesurile pe care cuvintele astea le pot avea). si da, despre moarte vorbesc aici (si-n general, cred). am eu fixurile mele tragice :)

citim, citim,

nu stiu de ce, dar primul vers m-a facut sa ma gindesc doar la un peste care ar putea grai aici / in cutiile de conserve totusi mai intra si alte produse, dar feminitatea e adesea raportata la aceste \"vietuitoare\". nu doar ca vorbesti despre viata si temporalitate, in stilul ala, oarecum ascuns, care-mi place mie mult la tine, dar si imi amintesc de unele obsesii ale mele mai vechi/noi - cutia, din care omult priveste sau un spre exterior.

imbratisari din diminetile (inainte de examene) caldute,

sa-mi vorbesti, ca nu-s asa incilcita la minte sa nu inteleg ca suntem toti colegi, aci, pe site. bon, revenind, sigur ma mai gindesc la formula aia, dar imaginile nu sunt defel paroxiste, am citit \"minunatii\" mai mari decit ce-am schitat eu in textul asta.
ai ghicit ca-mi place mult beckett, la care am descoperit eu ca de multe ori are axul centrat chiar pe sentimentul thanatic in scrierile sale. dar nu esti obligat, domne feri, sa tremuri la ceea ce am scris :)

spor la lucru si multa inspiratie si tie

da, in fond fiecare dintre noi cred ca are cite un Godot bine ascuns in sufletel. iar refrenul pe care l-ai sesizat e, desigur, marca a unei involutii. ralenti-ul de care spuneai cred ca ar sublinia si mai bine aceasta involutie, ca si cum durata s-ar dilata infinit si oamenii aia ar intra pe un drum al vietii si al mortii si nu doar intr-un simplu pelerinaj artistic.
am inceput din ce in ce mai serios sa gindesc a-mi monta parte din screenplay-urile astea, iar ginduri ca ale tale ma conving ca sunt pe drumul bun.

dar aici am marsat mult pe simulacru / distorsiunea spatiala / deblu etc. poate e prea incarcat chiar... mai \"ras-foiesc\" textul acesta :)

remarcabila analiza si mi-a prins bine bitirea ei, pentru ca, desi pasionata de postmodernism, desi ii stiam numele autorului in discutie, nu citisem nimic de el... shame on me :). astept continuarea.

nu stiu de ce imaginea pe care ai proiectat-o aici, Elis, mi-a amintit de Cartea fiintelor imaginare a lui Borges, poate ca personajul de aici ar putea sta intr-o astfel de galerie. In fapt, chipul de animal (ciine, si aici simbolistica e chiar generoasa) se rezuma doar la suprafata. In launtru lucrurile se asaza foarte uman, si cred ca aici sta esenta. Exemple sunt multe: \"rod pantofii, sa stii ca exist\", \" iti lind mina / dar nu mai pling\", \"vidul imi stafideste plaminii / chiarcita sunt\" - citatele nu sunt exacte dar am vrut sa arat ca ideea iti apartine in intregime :)
pe de alta parte, imaginea asta e aproape sado \"pornesc cu o lesă bine strânsă un spațiu mort în care miros teritoriile marcate de alții\" - instrainarea e certa, durerea e acolo, quasi-tragica, iar finalul puncteaza ca o definitie: \"nimic nu mai e al meu\" si pare a sta intr-un prezent in care trecutul e doar o umbra \"nu mai e\".

acord steluta pentru imagistica bine echilibrata din aceasta poezie, pentru evolutia frumoasa pe care o are elis.

(elis, imi plac tare mult fotografiile tale)

frumoasa meditatia ta, adela, merita \"la une\" cum spune francezul (adica, prima pagina). ceea ce scrii tu imi aminteste de formulele pe care le folosim noi in teatru: costumul e o epiderma vie a actorului, ceea ce implica oarecum schizoidia (eu-restul lumii, interior/exterior). asta am vazut in poemul tau.
iar imaginea de mai sus imi aminteste de o curte a unei cladiri parasite in care se fac diferite spectacole din cadrul fetivalului de teatru de la Avignon. banuiesc ca nu-i acelasi loc, dar mi-a placut cadrul cind mi-a stirnit colturi cunoscute de lume.

anni, dupa ce a disecat ionut aici e greu sa mai adaugi ceva: tehnica e buna, iar imaginile socheaza pina intr-un punct \"ce clopot și ce biserică nici vorbă e carnavalul pompierilor/seara\"; \"la o singură fereastră/cerul petec de nori /nu nu e bine pentru plămâni\". lipsa de sens a comunicarii (sau ilogismul ei), starile anxioase si lipsa de iesire din final au ceva aproape existentialist.

asa am simtit de aici, din orasul cu miros de migdale.

cred ca incadrarea la proza cu specificatia \"poetica\" ar fi mai binevenita. atentie si la titlu... e destul de fragil a lua un titlu \"consacrat\".

diacriticele sunt obligatorii in texte, scrie si in regulament. te rog corecteaza si revin-o.