ioana negoescu

Alex,mă bucură mult citirea ta. și eu te citesc cu mare plăcere.

Îți mulțumesc mult pentru răbdarea de a trece prin algebra iubirii...te mai aștept cu drag.

LIM, textul acesta dă năvală, sare peste borduri, calcă pe iarbă. mă bucur că ți-a plăcut.

Ottilia, timpul chiar e o prăpastie uneori. mulțumesc.

Aurel Sibiceanu, ideea e interesantă, dar nu știu dacă o simt. Am scris un poem despre o duminică și se știe, miercuri mă îmbrac în violet :) mulțumesc.

Alex, mă bucură mult felul în care pătrunzi înțelesurile.

Ama, ai dreptate, niciun copac nu crește într-o singură zi. luni nu crește deloc. mulțumesc.

George, inima din pom e a ta:) am aflat asta din poemele tale. sunt o mare fană, așa că-ți poți imaginea bucuria mea că te apleci peste umila mea producție de luni. mulțumesc din suflet...adică din inimă de copac.

Serafime, n-am cuvinte...dar nu-i bai că nu am cuvinte, tu oricum trăiești tot ce ar fi de spus. mulțumesc.

sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce privește stângăcia mea în exprimare, în sensul că nu reușesc întotdeauna să transmit starea așa cum aș vrea. Nu știu dacă se poate spune că mă simt vexată...știu că sunteți un cunoscător, că stăpâniți această artă, nu numai printr-un deosebit talent, dar și prin erudiție și studiu. La mine lucrurile stau cu totul altfel. Scriu din nevoie. Nu mă concentrez deloc pe produsul creației. Scrisul e calea, legătura cu lumea interioară în care mă refugiez dintotdeauna. Nu am pretenția că am făcut un ou de aur. Mult timp am încadrat toate textele mele la \"jurnal\", am renunțat însă, în ideea că induc eventualii cititori în eroare. Deci, mi-e greu să reviziuesc un poem. El izbucnește, se naște așa cum poate dintr-o stare. Nu e perfect, nu se exprimă frumos, uneori e avortat, dar asta e. De fapt aceste texte sunt niște borne. Au menirea să-mi amintească anumite momente și stări. Să-mi amintească tot ce contează cu adevărat.

Cu alte cuvinte, vă mulțumesc mult. Vă citesc cu multă bucurie.

Cu admirație și respect,

i.

chiar și cei care nu l-au citit niciodată pe Florian Silișteanu...

Există în lume momente simple și năvalnice, precum acest poem, care ne permit să ne bucurăm de tot și de toate. Desigur ar fi multe de criticat aici, dar nu voi face asta petru că nu-mi place să critic flori și păsări și fluturi și copaci. Nici poeme. Chiar și cei care nu l-au citit niciodată vor fi mirați de finalul eliberat, împăcat, al poemului, care până atunci a cuprins cu impetuozitate imaginea femeii-pasăre. Elemente neașteptate și atemporale se succed oarecum straniu în poem. Totuși, este un mesaj de dragoste scris de un Don Juan oarecum melancolic. Există deci momente în care tristețea, sau mai bine zis, pacea lui Don Juan poate fi consemnată într-un jurnal despre păsări.

cred că aș fi mai mult decât încântată să regăsesc textele astea într-un volum. nici măcar nu știu ce aș mai putea să spun. nu sunt critic literar. sunt un biet consumator de literatură. sunt un cititor care își caută în fiecare zi doza de eliberare din cotidian. într-un mod paradoxal, o găsesc azi în acest text în care cotidianul e personajul principal. pe tine te lași în planul doi. tu ești povestitorul. sau tu ești lumea. oricum, surprinzător, ca de obicei. amirabila arta de a conduce discursul în tonuri inconstante, dar care se armonizează atât de bine. îmi place mult.

Alex, mă bucur mult că ai surprins esența acestui text. Să ne citim cu bine.

Domnule Cristea, nu puteam să-mi imaginez că nu vă puteți imagina. Pentru că sunteți un cunoscător, nu-mi permit să vă explic textul. Nici nu ar avea rost. Poemele și florile nu se explică. Nici fluturii. Pot doar să vă asigur că nu este niciun delir aici. Dar dacă vă place să vă mirați, puteți să vă mirați în continuare.

Emil, Monica, Alexandru, vă mulțumesc mult pentru că ați rămas o clipă aici. Vă mai aștept cu drag.

Mulțumesc,LIM, ai dreptate. o să simplific.

Draga mea, îți mulțumesc foarte mult pentru comentariu. E atât de bine să scriu poeme de dragoste...nu știu cine spunea că toate poemele sunt de dragoste. Așa o fi, dar numai câteodată ele pot fi senine, niște declarații de dragoste de-a dreptul patetice. Îți mulțumesc mult.

Ok, mi-am găsit Poemul de azi. nici nu mai stau să scriu ceva, pentru că acesta era poemul pe care l-aș fi scris...

când e vorba de un autor atât de cunoscut și de citit mi se pare inutil să mai justific ceva. să spun că se vede o mână sigură, că totul curge...de fapt nu curge, ci izbucnește în acest poem, inteligent, deci trist. condiția femeii care îdrăznește să gândească altfel decât îi permit normele, care depășește viteza legală a vieții și rămâne prinsă între lumi, între lumea reală pe care o vede și o percepe cu o claritate dureroasă, și lumea ei interioară...despre care nu mă încumet să vorbesc acum.

este poemul meu de azi, din ultima zi a anului 2009.
La mulți ani!

Domnule Sibiceanu, vă mulțumesc pentru colind și vă mai aștept.

Deși mai cred că tot ce atingi se transformă în poezie, chiar dacă e decembrie și nu pot să scriu proză, oricum ar fi, acesta este cu adevărat o filă de jurnal. nu pot să stau prea departe de texte ca acestea, de ineditul unor imagini ca acestea din text. ultimul fragment este cel mai puternic, textul crește ca intensitate spre final și asta îmi place mult.

cu siguranță îmi găsesc poemul în această proză confesivă atinsă de grație...

Diana, am simțit nevoia de a exprima totul într-un emoticon. Dar el nu există. Aș putea să-l inventez... Mulțumesc.

Vasile, realitatea în care separare nu există...a constata că nu noi suntem cei care schimbă ceva. Comentariul tău m-a pus pe gânduri. Îți mulțumesc mult.

Ottilia, ai descris textul dintr-o perspectivă interesantă. Mulțumesc.

Un poem bun, cursiv, cu mare forță și în sfârșit, cu o neașteptată coerență. Un trubadur adevărat care face din femeie, FEMEIA, întreaga lume cu toate ce există fiind la picioarele ei. Foarte frumos versul cu ninsoarea și legătura neîntreruptă cu Dumnezeu.

i.

Marius, mă bucur mult că ai înțeles esența textului. Mulțumesc.

Ottilia, da, e un fel de strigare, colind, nu știu, dar am simțit că trebuie s-o spun cu voce tare. Mulțumesc.

Xiang, eu mă bucur că-ți place totuși ceva la text. Titlul și subtitlul sunt importante :)
o seară frumoasă,
i.