Poezie
rămân
1 min lectură·
Mediu
poate aș vrea să știi câte ceva despre febra mea
despre felul în care eu rămân o clipă în urmă doar ca să mă aștepți și tu
despre cât de puțin îmi pasă de moarte și de toată chestia asta cu tinerețea fără bătrânețe
aș vrea să știi că trăiesc doar când mă atingi
doar când trupurile noastre oarecare
deseori foarte frumoase
și foarte aproape de pământ
se contopesc în liniște
doar când ne trece încordarea și lumea
când respir cu plămânii tăi de noapte
când te uit în mine tot mai mult
până nu mai știm care e care
aș vrea să știi că te aștept nesfârșit ca orice femeie
că nasc în câmpia aceasta
că nu mai plec pentru că nu mai am unde
aș vrea să știi că febra mea de tine nu trece
că rămân
orice ar fi
rămân.
023066
0
inspre final mi se pare ca ai o neglijenta in exprimare.
strofa a doua e foarte frumoasa, doua entitati care plutesc, dupa stare se apropie de lucrur, le ating pentru a le investi apoi se substituie.
imi mai place ca aici nu precizezi un spatiu anume, esti undeva pe un taram asemanator cu lucrurile omenesti, dar la margine si acolo totul arata altfel, insufletit de cu totul alte energii.