ioana negoescu

Silvia, cred că am așteptat în foarte multe feluri, cred că așteptarea este mereu alta; în acest poem este o pasăre ce renaște, se hrănește cu propriul ei țipăt, se consumă în lumina ultimului ei cântec...este așteptarea în sine.

Mae, știu că ai înțeles bine acest text, știu că e pe undeva și povestea ta, deși fiecare trăim în alt fel aceeași poveste:)
mulțumesc!

Simona, ai dreptate, îndoiala e un sacrilegiu în dragoste, uneori ne irosim pur și simplu, până în ultima clipă când știm...mulțumesc!

Mircea, ai dreptate, pentru un timp am fost chiar eu adnana, dar aceasta e o altă poveste...mulțumesc.

Vlade, mă încântă încântarea ta...mulțumesc!

Livia, îți mulțumesc pentru steluță și pentru aprecieri:)

Dănuț, am explicat mai sus; textul avea o continuare, dar am simțit că orice cuvânt ar fi fost în plus. poate cândva se va continua...poate...mulțumesc.

simona,îți mulțumesc pentru aprecieri; sinceră să fiu habar nu am ce este acest text. încercasem să scot ceva onomatopeic, un fel de aliterație nereușită...

Sunt impresionată de reacția pe care a stârnit-o acest text pe care l-am scris pornind de la câteva cuvinte ale Simonei Marcu rostite ca replică la un comentariu de-al meu.

Ruxandra, mă bucur că-ți place pre_textul meu; te mai aștept.

Alina, Costin, voi sunteți de părere că acest text e neterminat. Trebuie să recunosc că el a avut o continuare, dar în momentul în care l-am postat am simțit că el este cu adevărat doar atât. vă mulțumesc mult. poate voi simți și eu nevoia să-l continui într-o zi.

Bobadil știe, Bobadil vede...și îi mulțumesc mult de tot pentru asta.

hose, o mie de caractere, zici? fix? poate fi...te mai aștept.

Ela, comentariile tale mă bucură nespus, pentru că treci de cuvinte și atingi esența...

Hanelle, îți mulțumesc de cântare...te mai aștept cu mare drag.

Carmen, mă bucură mult prezența ta aici. chiar pe de rost...n-are rost:)

Mitică, e o surpriză plăcută comentariul tău, care m-a făcut curioasă. am citit ceea ce scrii abia acum și pot să spun că am rămas foarte plăcut impresionată. sunt cititoarea ta de azi.

Eu vă mulțumesc tuturor și mai aștept încă să apară un comentariu în care vă mulțumeam pe rând la fiecare cu mult drag...

dar de scuipatul în sân ce spui, iQ? că n-aș da cu pumnul în domnul Heidegger pentru nimic în lume!...

da, carmen, dacă mă gândesc bine asta aștept. îți mulțumesc.
cu drag,
ioana.

Mefiss Toffelule, eu mă bucur că până la urmă ne-am înțeles; contrar părerilor învechite, onania, chiar și mentală, e și ea folositoare uneori ca să zic așa; despre exerciții folosofice nu poate fi vorba în textul de față. te mai aștept cu drag.

Anca, nu cred că trebuie să-ți mai spun...ești mereu pe aceeași lungime de undă cu mine. îți mulțumesc pentru semn.

Radu, poezia cea mai bună e întotdeauna cea postumă...:)

Ioane, citind comentariul tău am fost extrem de surprinsă constatând că ai făcut o traducere exactă a mesajului pe care am vrut să-l transmit, dar pe care trebuie să recunosc nu l-am cristalizat atât de bine în text. de azi înainte te voi suspecta de puteri paranormale...până la proba contrarie:)

Carmen, îți mulțumesc mult pentru semn...

Dediu Dănuț, mă bucur că am un DA din partea ta. \"carnea cea rea\" rămâne deocamdată să-mi crească în suflet dureroasă; nici eu nu prea aș vrea, dar asta e.Mulțumesc de trecere. Te mai aștept.

Cred că în primul moment erai tentat să strigi \"blasfemie\" dar ți-ai dat seama la timp că de fapt scopul era chiar acesta, de a face un fel de haz de un fel de necaz cu arome filosofice amestecate cu lingura de lemnn în toată ciorba asta manelistă. poate că nu mi-a reușit întru totul. la sugestia unui prieten am modificat textul, sperând că astfel voi sugera mai bine autoironia și obida. acest text este o simplă înjurătură în care prezența unui (dumne)zeu nu trebuie luată ca o blasfemie.
că vorba aia...dacă Heidegger nu a înțeles cum vine cu ființarea asta a noastră a tuturora, cine să mai înțeleagă ceva.

p.s. de Hegel n-am înjurat încă niciodată :)

Virgil, ayi am o dispoziție deosebită pentru mirosul de mosc; asta mă face să simt poemul tău cu tote simțurile posibile...unii mai profesioniști ca mine ar spune că e desuet să folosești noțiuni cum ar fi cuvintele sau lumina, orizont sau nori. Dar felul în care \"cuvintele se cabrau\" în poemul tău îmi smulge o ușoară exclamție de surpriză. Este totuși vorba despre dragoste ca un pretext pentru a exista.
Mi-a plăcut mult. Felicitări!
Cu drag,
ioana.

vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. toate sunt pretexte pentru texte...
cu mult drag,
ioana.

simona, nu cred că am reușit să echilibrez ceva în acest text care amestecă și mai mult planurile, dar cred că i-am dat un ritm, o cadență cotidiană. poate de aici impresia de echilibru.
îți mulțumesc.
cu drag,
ioana.

Ela, m-a impresionat poemul tău. asta pentru că ai reușit cu o mare delicatețe să zâmbești printre lacrimi...

pumarinule, nu e bine să crezi chiar toate zvonurile. că știi, tot vroiam să-ți spun, nu tot ce zboară se mănâncă, dar asta este din alt film...:)

hose, la mijloc nu e nimic. \"pre_texte\" e doar titlul unui jurnal. vrei numele meu...:)pe cel cu N?

Lebragia, draga mea, eu nu sunt o feministă, nu vreau să vorbesc în numele femeilor și chiar îmi displace s-o fac, dar mă bucur mult că ai rezonat cu textul. a rezonat și domnul ioan peia ceea ce mă liniștește în mare măsură în ceea ce privește accentele feministe din text...:)îți mulțumesc mult!

Dana mea, uite că te regăsesc cu mare bucurie aici. nu voi găsi niciodată calea simplă sau dreaptă pentru că, sinceră să fiu, cred că m-aș plictisi de moarte dacă aș găsi-o. mi-a plăcut mult expresia \"rodul miezului-labirint\" din comentariul tău. e o viziune interesantă. miezul labirintului ar putea să rodească libertăți...da.îți mulțumesc!

vă mai aștept cu drag,
ioana.

Ioane, uite că mă faci să mă bucur din nou. preznța ta aici e motivul. desigur m-aș fi bucurat și dacă m-ai fi criticat, dar nu chiar așa mult...:)

Claudiu, aș putea să-ți spun că textul este unul personal, că nu e poem, că sunt gânduri din jurnalul meu, ceea ce e foarte adevărat, dar nu-ți spun toate acestea pentru simplul motiv că ai dreptate; mie-mi spui cât de sinuos e? doar o simt pe pielea mea:) sunt sigură că textul e de înțeles pentru unii...mai ales că e extrem de clișeizat fără încriptări, numai bun de caiet de amintiri, cum ar spune un prieten poet. în concluzie, mă bucur că ești aici.mult!