Dasein

Cât de poetic, și cat de stupid sunteți...să îl scuipați pe Heidegger..pentru că el nu a înțeles...hahahah..da, și dumneavoastră, înțelept ne veți spune ce e viașa, ce e important, si ne veți da înțelepciune dumneavoastră fără a cere de la noi nici un efort, și ne veți transmite înțelesurile ascunse printr-o poezie care să dețină \"cheia vieții\"
Și vom deveni toți înțelepți și buni doar pentru că v-am ascultat pe dumneavoastră, când ne-ați spus că Heidegger nu știe nimic, și că..nu-i așa dumneavoastră existați, în plan ontologic și că..nu veți deveni într-un final o parte din \"Nimicul\" lu Hegel..
Am râs cu poftă...dumneavoastră știți, nu mai e nevoie să cercetați, să reinventați, să expuneți..
Înțeleptulu domnișoarei ioana cheregi crișan ignorantul și necunoscătorul Mefiss Toffel se pleacă, precum în fața unui zeu (pentru că, nu-i așa?!, înțelept e numai zeul)

Cred că în primul moment erai tentat să strigi \"blasfemie\" dar ți-ai dat seama la timp că de fapt scopul era chiar acesta, de a face un fel de haz de un fel de necaz cu arome filosofice amestecate cu lingura de lemnn în toată ciorba asta manelistă. poate că nu mi-a reușit întru totul. la sugestia unui prieten am modificat textul, sperând că astfel voi sugera mai bine autoironia și obida. acest text este o simplă înjurătură în care prezența unui (dumne)zeu nu trebuie luată ca o blasfemie.
că vorba aia...dacă Heidegger nu a înțeles cum vine cu ființarea asta a noastră a tuturora, cine să mai înțeleagă ceva.

p.s. de Hegel n-am înjurat încă niciodată :)

Îmi cer scuze pentru critica virulentă de mai devreme...în primul rând nu citisem numele dumneavoastră, l-am citit după ce aproape terminasem comentariul,( de aceea există mai multe dezacorduri și greșeli).
N-am spus niciodată că l-ați fi înjurat pe Hegel, era doar o referire care îmi părea necesară în cazul în care trebuia să vorbesc de Ființă.
Cât despre dumnezeu..nu, aici nu ați înțeles, nu am spus că ar fi blasfemie, cu atât mai puțin să fi avut vreodată, direct de la început intenția de a formula o acuză de genul ăsta.
Doar că, tema asta, pseudofilosofică, în maniera pe care ați abordat-o e mai mult un fel de, și o să îmi cer scuze pentru formulare, deși e un citat (din Petre Țuțea) \"onanie mentală\", în nici un caz un exercițiiu filosofic sau măcar artisitic, în încercarea sa de a ridiculiza viața și de a o introduce în sfera absurdului.
Încă odată îmi cer scuze pentru critica virulentă de mai devreme..
Și totuși un sfat bun cred că ar fi acela de a nu mai lua în considerare sfatul unui singur prieten...fie vă asumați o atitudine pur subiectivă specificând că textul provine dintr-o convingere personală, fie luați în calcul mai multe opinii.
cu mult respect..
Mefiss Toffel

\"am devenit
credibilă doar
pentru ca am dârdâit de lehamite sub dinții ei \"

Cu versurile superbe de mai sus ai avea dreptul sa-ti faci de cap. Si daca simti ca teoria fiintarii te-a tradat atunci nu vad de ce nu si o scuipare ( din prea multa exagerata fiintare).

Prima parte a poeziei, prima strofa, dupa mine merita lucrata un pic, pentru ca e nemaipomenita in ceea ce spune. Sincer nu mi-a placut acea repetare \" in sens filozofic\".

In rest, un text in care esti tu, heidegger un pretext, fiintarea un prilej de trezire.

Din durere
se naște plăcere
dar durerea te îndrumă
către poezia postumă

Tocmai pentru că vorbești de \"Ființare\" și de \"Existență și Timp\", încerc să reproduc un text de Heidegger, care poate fi asimilat ușor cu o poemă:

\"Abia în noaptea luminoasă a Nimicului
ivit odată cu teama se naște
starea originară de deschidere a ființării
ca ființare:
faptul că ea este ființare și nu
Nimic
căci abia el aduce Dasein-ul în fața ființării
ca ființare\"

Tu însă nu faci teoria Nimicului, deși...
\"sfârșitul sfârșitului
cel care nu e nici zid nici prăpastie
nu e nici vid nici pură isterie \"

...ar putea duce lesne cu gândul acolo, ci ești un Dasein îndurerat în care...

\" carnea cea rea în suflet
miroase a igrasie între gânduri \", devenind palpabilă, \"credibilă doar
pentru ca am dârdâit de lehamite sub dinții ei\" (ai iernii)

Revolta față de o amintire tristă care a stîrnit reflecții de tip metafizic, pentru că a putut, astfel, fu invocată absența, ca negație a Daseinului celui iubit, ca Nimic? Nu. O durere omenească pură, un dor, de fapt, adânc, resimțit în locul de unde \"el\" \"lipsește\"! El,- ca și transcendență a iubirii neîmpărtășite... Sau numai îndepărtate. Îmi place tipul acesta de nostalgie!

Dupa cat de frumos au sarit ceilalti pe Dasein-ul tau, ce sens ar avea sa mai sughit si eu pe-aici?! :) Asa ca-mi iau Sinele la spinare si ma car in varful picioarelor, nu inainte de a lasa semn ca mi-a placut.

Carmen

,,Inghit poeme in loc de tablete antialgice/exist intr-un sens filosofic/ma doare inca locul de unde tu lipsesti/
imi creste carnea cea rea in suflet/miroase a igrasie intre
ganduri/.Aici da.Chiar un mare DA.(bine,nu prea ,,carnea cea rea,,nu se putea altceva?).N-am gasit NU.Poate dupa ce el citesc pe E.Ionescu,gasesc.Deci,revin.

Mefiss Toffelule, eu mă bucur că până la urmă ne-am înțeles; contrar părerilor învechite, onania, chiar și mentală, e și ea folositoare uneori ca să zic așa; despre exerciții folosofice nu poate fi vorba în textul de față. te mai aștept cu drag.

Anca, nu cred că trebuie să-ți mai spun...ești mereu pe aceeași lungime de undă cu mine. îți mulțumesc pentru semn.

Radu, poezia cea mai bună e întotdeauna cea postumă...:)

Ioane, citind comentariul tău am fost extrem de surprinsă constatând că ai făcut o traducere exactă a mesajului pe care am vrut să-l transmit, dar pe care trebuie să recunosc nu l-am cristalizat atât de bine în text. de azi înainte te voi suspecta de puteri paranormale...până la proba contrarie:)

Carmen, îți mulțumesc mult pentru semn...

Dediu Dănuț, mă bucur că am un DA din partea ta. \"carnea cea rea\" rămâne deocamdată să-mi crească în suflet dureroasă; nici eu nu prea aș vrea, dar asta e.Mulțumesc de trecere. Te mai aștept.

..desi nu-s adeptul scuipatului.. nu exista pumni? iar pt. fumei ghiare :))

dar de scuipatul în sân ce spui, iQ? că n-aș da cu pumnul în domnul Heidegger pentru nimic în lume!...