ioana negoescu

Cosmin, îți mulțumesc mult pentru poem...

Liviu, eu tot încerc să cochetez cu timpul, dar el cu mine, ba. îmi tot bagă zilele, lunile și anii sub nas ca pe un contract pe care l-am semnat cândva în alb, deși nu-mi amintesc nimic...apoi el trece mai departe și eu parcă tot aici rămân la aceeași vârstă a memoriei. mi-ar face plăcere să citesc poemul tău Antisentiment. dacă poți trimite-mi-l prin mail.

Alma, Dana, vă dați și voi seama, pe la ora 12 și ceva noaptea tocmai termini de vizionat un film bun, cu o atmosferă boemă în care se desfășoară un subiect de un dramatism subtil, deci,se termină filmul, vrei să nu pierzi prea abrupt atmosfera și cauți ceva de ascultat... până una alta îți deshizi ym-ul și găsești acolo o provocare...cum să nu scrii ceva? cum de unii scriu 2-3 texte pe zi? cum de scriu eu în fiecare zi? am mai fost întrebată. poate mă pripesc, poate mi se întâmplă prea multe, poate că e supraplin acolo, undeva de unde vin astea...nu știu.

vă mulțumesc pentru provocare,
cu drag,
ioana.

un poem care descrie cu o uluitoare simplitate o stare complexă, care dă o consistență vie absenței. așa-i că se vede? toți văd că ești însoțit de un dor incredibil de frumos...

Dana, cred că este o improvizație din moment ce a fost scrisă dintr-o provocare...un joc. îți mulțumesc.

Maria, este o mare bucurie pentru mine faptul că m-ai vizitat. și o mare onoare...mulțumesc mult!

Bianca, ai pus întrebări la care nu-ți pot răspunde încă. parcă improvizasem pe undeva o casă într-o piesă de jazz,

Andule, dragule, se mai întâmplă să dau ascultare greierilor în loc să dau ascultare creierilor...:) da\' nu-i bai. vacile sunt mulțumite și cu iarba din vecini, clubul de jazz deschide întotdeauna la timp, centura orașului nu a fost niciodată una de siguranță, pe când noaptea vine de două ori pe zi... mă bucur că-ți plac textele mele. mai treci.

Bobadil, mă bucură mult aprecierea ta. se cam vede că am lipit două jumătăți imperfecte...dar cu un scenariu potrivit s-ar putea să iasă un bâlci pe cinste...:) mulțumesc!

p.s. nu încă...dar când?

Poate un alt stil, vorba Almei, dar și o altă perspectivă, dintr-o viteză nebună a singurătății intime care poate comprima sau decomprima lumea înconjurătoare într-o singură clipă. un balans care transportă cititorul on the edge. în sus, doar susul. în jos, doar josul. tot restul într-un echilibru imperfect și carnal. Un poem care se leagă până la urmă prin perspectiva strofei centrale
„am cinci țigări
tot atâtea bețe de chibrit
o infinitate de secunde
în care aș putea gresi”

Este poemul meu de azi. Felicitări!

Livia, draga mea, îți mulțumesc pentru această blândă disecție...și îți urez din tot sufletul multă baftă!

Vlad, ai observat foarte bine că textul are două părți. de fapt inițial erau două texte distincte, dar le unea o voce comună celor două ipostaze. de aceea le-am postat ca fiind un întreg. îți mulțumesc mut!

Horea, îți mulțumesc mult pentru aprecieri. ai surprins bine semnificația ultimului vers. te mai aștept cu drag.

Filaru Clejani, care jumătate de adevăr crezi că o prezint? Despre ce adevăr vorbim până la urmă?
În ceea ce privește cuvântul \"prestidigitatori\" cred că e simplu. câteva exerciții de dicție și o privire în DEX rezolvă problema...:) Mulțumesc de trecere. Te mai aștept cu drag,
ioana.
P.S.
prestidigitație(s.f.)arta și tehnica de a produce iluzii(optice) prin rapiditatea și agilitatea mișcării mâinilor; scamatorie.
prestidigitator(s.m) scamator

Alma, voi lăsa așa deocamdată. da, e starea mea de acum.

Livia, tu îmi lași mereu poeme. ai o vervă extraordinară ce mă bucură. chiar vroiam să-ți cer permisiunea să te citez în jurnalul meu. sunt momente ale altora care se suprapun peste ale noastre perfect. eu vreau să le rețin să le stochez în memoria mea afectivă și din ele să-mi construiesc o lume suportabilă...mulțumesc.

Domnului Vlad Spânz, numai cuvinte de mulțumire. am și o mare rugăminte. pentru că este evident profesionalismul cu care tratează un text, m-ar bucura mult să fie puțin mai specific, dacă se poate să aducă argumente și să propună soluții. desigur asta mă va ajuta mult să-mi văd textele mai obiectiv. vreau să-l anunț doar că toate pre_textele aparțin unui ciclu, uzează în mod deliberat de același limbaj metaforic și au același \"trigger\" pentru a apărea în forma atât de nesatisfăcătoare în care apar. sunt deschisă la propuneri mai mult sau mai puțin decente...:)dar constructive. mulțumesc anticipat.

Alma...of...inițial am zâmbit când am citit. mă gândeam că e bine să știi întotdeauna atât de exact ce nu-ți place și ce îți place. eu aflu întotdeauna prea târziu. îți mulțumesc mult. mă voi mai gândi la textul acesta dacă mai merită sau nu să-i fac ceva.

Adina, cred că e foarte tristă abilitatea de a disimula propriile noastre absențe. îți mulțumesc mult.

Simona, ai lăsat poeme în loc de comentarii. nimic nu mă poate bucura mai mult. îți mulțumesc!
cu drag,
ioana.

Simona, îți mulțumesc din suflet...nici nu știi ce mult mă bucură intervenția ta specială ...

Corneliu, cred că ai dreptate. mi-a plăcut cum ai spus-o. îmi țin rangul în iubire...:)

Vlad, tu mă \"citești\" întotdeauna corect. îți mulțumesc mult pentru asta.

Camelia, nu pot să spun nimic mai frumos decât ți s-a spus azi...La mulți ani! și pentru iubire vă doresc o veșnicie sau două...
cu drag,
ioana.

alexandra, ai dreptate. sunt zile pe care nu ar trebui să le numărăm, deși chiar în acele zile se întâmplă ceva care ne ia pe nepregătite. îți mulțumesc de trecere.

uite cum mă pui tu la treabă. parcă nu puteam să te laud doar la un singur poem. abia ce s-au așezat celelalte 7 în mine plus trei...de la \"3 poeme\" la care nu mi-a apărut comentariul se fac 10. se cam adună. și de prin alte părți pe unde te mai prind.

am o mică întrebare. acolo la
\"Fără știrea lui. A culegătorului de iarbă
Proaspătă.\"
de ce nu ai scris Culegătorului cu majusculă?

am o mare admirație pentru interogația poemul 1 ultimul vers
\"erau obosite și parcă
prea lungi ?\" astfel ai transformat un vers comun într-unul care îmi va rămâne obsesiv în memorie.

am o constatare. cred că marele tău talent e tocmai această abilitate de a transforma orice loc comun în unul inedit prin asocieri neașteptate de imagini alternând un epic suprarealist ce face ca poemul să devină comfortabil . adică să se întregească în cititor.

de fapt am vrut să spun că îmi place mult.

ioana.

Bogdan, toate pre_textele sunt de fapt personale, doar că le mai schimb încadrarea ca să nu mă plictisesc...:)
îți mulțumesc pentru trecere. \"pre_texte\" e titlul jurnalului meu. te mai aștept.

io n-am văzut, dar mă bucur că ai trecut pentru că m-am dus și te-am citit. tot fain. te mai aștept.

Mihai, e greu să mă desprind de anumite influențe. deși cred că Gellu Naum e mult mai mult pentru mine. Mulțumesc!

Caludiu, cum să-ți răspund eu acum? un amic mă sfătuia cum să-ți dau un răspuns evaziv. eu pot să-ți spun doar că nu știu mare lucru despre textele astea, dar se pare că ele vin de undeva și pleacă undeva, vorba ardeleanului...

Florian Silișteanu, e o mare surpriză și o mare onoare să te regăsesc aici. dacă mai treci îți voi spune cum să treci de portar, de popă și de gropar...stai pe lângă doctor :)

Ela, draga mea, tot am vrut să-ți spun că te simt extrem de deschisă spre viață de parcă ai avea o conștiință solară. realitatea e că trăim într-un spitalul de urgență în care duminicile se suspendă și nu se mai știe cu exactitate cine e pacient și cine e doctorul. desigur durerea nu-și ia nici o zi liberă...te mai aștept cu drag.

Corneliu, acesta e singurul cer care ne-a mai rămas...îți mulțumesc!

Dan, cred că ți-am spus deja. dacă îmi spui unde scârțâie mă ajuți. reluarea simbolurilor și mai ales a temei este inevitabilă în acest \"ciclu\" așa cum îi spui tu, deoarece este un întreg. îți mulțumesc mult!