ioana negoescu

Madim, îți mulțumesc mult pentru semn. la sugestia unui amic eram gata să scot \"se mai întâmplă...\" dar acum cred că voi lăsa textul așa chiar dacă pic în comun și ironie.

Iulian, da, ai intuit bine s-a întâmplat dar nu chiar așa...:) mulțumesc.

Costin, aici m-ai nimerit în plin. scrisesem un text cu un tobogan în aceeași idee. doar că eu sunt fraiera... textul e scris la persoana a doua cu valoare generică, deci oarecum impersonală. eu eram fraiera, Costin. mie mi se întâmplă toate astea...:)

Adina, întâi de toate vreau să-ți spun că te citesc. nu pierd nici un text. uneori tac, chiar dacă îmi place, pentru că uneori sunt foarte tăcută pur și simplu. dar azi îți voi spune că îmi place felul în care ție nu-ți plac duminicile. că ai creat aici atmosfera de pareză și inutilitate a unor dumnici pe care le recunosc. un poem care îmi aduce gustul stătut în papile , un poem care varsă în cititor un timp confuz, bruiat și static ca o mlaștină. mi-a plăcut întregul poem , dar trebuie să remarc:
\"nu imi plac duminicile pentru ca au un
sentiment anume
un fel de labirint micsorat pana la refuz\"

și

\"uneori am impresia ca vad
lampile miscandu-se toate deodata
de parca locuiesc in miezul unui cutremur\"

și

\"nervi imprastiati ca
maruntaiele unei pasari bolnave de ictus
pe strada goala de insufletire\"

dar mă opresc la timp, înainte de a cita aici întregul poem, pe care îl recomand însă cu mare drag spre citire.Felicitări!

Mihai, ca de obicei trecerea ta mă bucură pentru că descoperi cu o mare precizie înțelesurile textelor mele. îți mulțumesc!

Marin, ai revenit și îți mulțumesc. da, poetul nu poate să plângă mai mult decât atât. îți mulțumesc pentru citatul din Thomas Mann.

Victor, mă bucură trecerea ta.poate fi și proză, cine mai știe... te mai aștept.

Corneliu, cei care pierd totul devin foarte puternici într-un plan care pentru poet are o conotație tragică de nesuportat. desigur eu nu sunt de partea poetului aici. nu îmi permit să fiu, deși uneori alunec în pielea lui atât de friabilă și îi împărtășesc rănile. îți mulțumesc și te mai aștept cu drag,
ioana.

acest poem mi-a adus aminte că există dimineți în care cerul e atât intim încât ascunde în sânul său dorința nestăvilită de zbor...în celălalt. felicitări!

Emil, m-am distras copios gândindu-mă cum un cupidon adult și păros salvează textul...:) îți mulțumesc de trecere. cred că am putea să povestim mai mult cândva despre estetica literară, deși nu e domeniul meu de specialitate. te mai aștept.

Filaru Clejani, desigur poezia înseamnă uneori și o evadare, desigur sinceritatea cu tine însuți e un deziderat important și aduce după sine autenticitate mesajului, desigur suntem întotdeauna subiectivi și filtrul este implacabil propria noastră experiență și cultură. îți dau perfectă dreptate. îți mulțumesc.

Livia, nici nu știi cât de mult mă bucură prezența ta aici. nu știi pentru că nu am prea lăsat semne deși te citesc cu mare bucurie. Da, e important să pierd de data aceasta...

Silvia, mă bucur când primesc semnele rezonanței cu textele mele, mai ales când e vorba de autori care-mi sunt dragi, așa cum ești tu. mulțumesc.


Florin, Doamne, mi-ai lăsat un poem aici!...trebuie să ne vedem orădeanule, altfel voi rămâne cu impresia că ești un poem:) îți mulțumesc!

Dumitru, e mare onoare pentru mine!...îți mulțumesc mult de epigramă. e tare reușită. părerea mea. te aștept și altădată.

\"Pre_texte\" e titlul jurnalului meu. înseamnă că astea sunt pretexte pentru unele chestii dintre care unele pot deveni texte...:) ce îți place și ce nu-ți place? și de ce?

Andrei, nu cred că e simplu. păcatul nu e niciodată simplu. trecerea ta mă bucură. ochiul tău vede ceea ce eu nu vreau să văd. te mai aștept.

Ela, tu dezlegi ecuațiile ca pe niște ghicitori. sunt mult mai frumoase așa...mulțumesc.

Dana, deși cred că nu cuvintele au cea mai mare importanță într-un poem, eu mă bucur că treci pe la mine și te mai aștept cu drag,
ioana.

Dana, și el mă naște la fel...mulțumesc!

Bianac, se pare că ai dreptate. e foarte abrupt. simt abrupt. da, există ceva mai durabil decât piatra. da. mulțumesc. te mai aștept.

Dragii mei, vă răspund cu întârziere. am înțeles că textul meu v-a pus pe gânduri și cred că asta nu e rău...vă mulțumesc că ați trecut pe aici. vă mai aștept cu drag,
ioana.

poemul tău de sânziene este o foarte interesantă \"răstălmăcire\" conceptuală ce se desfășoară în spațiul unei demitizări revelatoare. îmi place disimularea prin tonul ușor ludic, deși în centrul poemului se află oniricul în învelișul său de inimă. parcă spuneai ceva despre o temă dată...
un poem foarte interesant despre care se poate vorbi mult mai mult și mult mai bine. mi-a plăcut. felicitări!

Florin, dacă ești puțin atent vei observa că în tine există deja poemele și dintr-un motiv sau altul ele se nasc prin filtrele unor clipe anume. tema dată e doar un pretext pentru un anumit fel de introspecție. m-ai \"citit\" foarte bine. îți mulțumesc.

Andrei, crezi că e deranjantă intervenția povestitorului? țineam mult la ea pentru a sugera dualitatea.
acolo era un destin care sângerează...mă mai gândesc. mulțumesc mult. te mai aștept cu drag,
ioana.

Elena, îmi cer scuze pentru întârzierea aceasta, dar vreau să știi că mă bucură trecerea ta. îți mulțumesc! se poate trăi și așa, știi?

Costin, îți mulțumesc mult pentru semn...cum am spus, un prieten (căruia îi datorez o poveste) a scris un superb poem în care lupii îi pândeau nașterea. și m-a pus pe gânduri. pe gândurile mele. te mai aștept pe-aici...

Nicoleta, mă bucur mult că ți-a plăcut povestea. are și un sâmbure de adevăr...

Vlad, e foarte adevărat că în general încerc să dau un final textului. este momentul în care totul devine de înțeles...nu? mulțumesc!

Andrei, am schimbat acolo unde ai sesizat că nu era prea clar. încearcă acum.

Dana, îți mulțumesc mult de apreciere. nu știu dacă aceste texte pe care le scriu în ultimul timp pot să placă.ele vin dintr-o mare negură...

Bianca, cred că e cu adevărat cumplit uneori. viața bate filmul...sau textul. îți mulțumesc mult!

Horea, îți mulțumesc mult pentru aprecieri. este un text care s-a născut dintr-un suflet greu, din închisoarea unei incertitudini, dintr-o definitivă neîmplinire. te mai aștept cu drag,
ioana.

Andrei, cât de mult aș vrea să pot să te lămuresc...nu știu ce-i cu rândul din mijloc. cred că-l bag într-o paranteză. acolo sunt eu, povestitorul, cel care strică un poem și-l face jurnal. deși i-am promis unui prieten că nu voi mai ține jurnal, nu cred că mă pot ține de promisiune.
celelalte chestii din parantezele tale mă fac să te apreciez mult ca și comentator. acolo sunt gropile textului.
mulțumesc mult!