INioana negoescu
Verificat@ioana-negoescu
Oradea
„in fiecare zi e toamna”
născută cândva dintr-o împăcare, absolvită de toate păcatele. șomera lumii acesteia. nevaccinată la timp, cu toate bolile sufletului în sânge. nu destul de nebună, fără casă, fără acasă. fără nici o grijă. găsită născând pe un câmp de gheață într-un noiembrie. regăsită născând. înger păzitor: Maya. îi plac iluziile și…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
La mulți ani fericiți și plini de inspirație, Ela!!! Să ne fii mereu prin preajmă cu poemele pline de soare așa cum ne-ai obișnuit.
La mulți ani!
cu mult drag,
ioana.
La mulți ani!
cu mult drag,
ioana.
Pe textul:
„Nu mai știu nașterea" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextam mai citit în urmă cu câțiva ani o carte în care autorul împreună cu soția lui și cei mai mult sau egal cu cinci copii fiind fericiți ne dădeau și nouă câteva sfaturi. era să fiu chiar de atunci fericită. deși nu regăseam în viața mea toate situațiile din carte, era să fiu fericită. îți mulțumesc pentru recomandare. voi citi și această carte mai mult ca să-mi confirm motivul pentru care sunt acum atât de fericită. uite puținul acela e tot mai mult. trebuie doar să mă lămuresc cum de nu-l văd uneori.
Pe textul:
„O idee de bun simț – bucură-te de ceea ce ai" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextElia, un mal poate să însemne uneori o eșuare. ar trebui să avem grijă ce ne dorim...:)
te mai aștept cu drag,
ioana.
te mai aștept cu drag,
ioana.
Pe textul:
„cântecul dintre uragane" de ioana negoescu
0 suflu
ContextCrina, tu ai găsit celălalt sens al textului, sensul ascuns în căutare...mă bucur că ți-a plăcut. te mai aștept.
Ovidiu, destinația nu contează prea mult. prea suntem absorbiți de mersul în sine. poate că totuși suntem vitali pentru că mai avem de căutat destinații. cine să mai știe...:)
Ovidiu, destinația nu contează prea mult. prea suntem absorbiți de mersul în sine. poate că totuși suntem vitali pentru că mai avem de căutat destinații. cine să mai știe...:)
Pe textul:
„poeme rapide" de ioana negoescu
0 suflu
ContextAdina, sper că am reușit să creez atmosfera vitezei. era în intenția mea să demostrez că ne grăbim prea tare spre nicăieri, că această grabă ne anulează până la urmă. îți mulțumesc!
Pe textul:
„poeme rapide" de ioana negoescu
0 suflu
ContextFlorin, în ultimul timp te citesc încercând să trec dincolo de cuvinte așa cum mi-ai spus. sunt percepții care dezvăluie cele mai nebănuite vibrații. uite de exemplu aici tu spui:\"oamenii au învățat să se înghesuie în idile strâmte detestând ocolișurile.\" dar eu te continui înainte ca tu să rostești ceva despre teamă și despre singurătate despre Dumnezeu sau despre oamenii care s-au obișnuit să doarmă cu vulpile, eu te continui spunând că și noi cădem unul din celălalt pornind de bunăvoie spre însingurări pe căi atât de ascunse încât lumea ne pare un ghem din care Dumnezeu ne țese soarta trecându-ne numele cu firul roșu al păcatului neîmplinit.
îmi plac aceste poeme ale tale care mă provoacă. finalul este de mare impact, deși domolește printr-o promisiune întregul poem.
te felicit! mai trec. știi...
îmi plac aceste poeme ale tale care mă provoacă. finalul este de mare impact, deși domolește printr-o promisiune întregul poem.
te felicit! mai trec. știi...
Pe textul:
„Flori de asfințit" de Florin Andor
0 suflu
ContextCarmen, mă bucură mult declarația ta...:) mulțumesc. voi încerca un zbor planat de la înălțmea cuvintelor tale.
Pe textul:
„poeme rapide" de ioana negoescu
0 suflu
ContextEla, cuvintele pot fi până la urmă orice...am aflat asta mult prea târziu, dar se întâmplă uneori să ne rămână doar ele înlocuindu-ne tot mai mult. îți mulțumesc pentru trecere și pentru...cuvinte.
ioana.
ioana.
Pe textul:
„sărbătoarea taciturnilor" de ioana negoescu
0 suflu
ContextBogdan, sunt nevoită să-ți dau dreptate. am simțit și eu asta, dar l-am scris pentru cineva care l-ar plăcea așa cum e...dacă l-ar citi...e un fel de dedicație postumă. mai treci. eu te mai aștept cu drag.
Pe textul:
„sărbătoarea taciturnilor" de ioana negoescu
0 suflu
ContextGeta, mă bucur mult că ai trecut azi pe la mine. azi e o zi specială în care ar fi trebuit să sărbătorim. într-un fel am și făcut-o. îți mulțumesc mult. tot din suflet, oriunde ar fi el...
Pe textul:
„sărbătoarea taciturnilor" de ioana negoescu
0 suflu
ContextDana, azi e o zi specială pentru mine. e minunată această zi...îți doresc tot tot oranjul și tot violetul din lume...și multă sănătate cu bucurii alături de dragii tăi.
La Mulți Ani!
cu mult drag,
ioana.
La Mulți Ani!
cu mult drag,
ioana.
Pe textul:
„Atunci când albastrul își caută oranjul în linia gri-perle a femeii" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextDoruN, uite că și tu ai dreptate, deși despre conceptul de fericire ar fi multe de discutat. Da, totul i se trage de la lighioană...
Pe textul:
„mă știu implorând pe ascuns" de ioana negoescu
0 suflu
ContextMarina, ai dreptate. chiar acum recitind mă gândeam să fac exact această modificare. lighioana animală o mai las puțin...:) mulțumesc!
Pe textul:
„mă știu implorând pe ascuns" de ioana negoescu
0 suflu
Contexttrebuie neapărat să-ți spun că mie îmi place alibiul tău. e un poem care mă ține cu sufletul la gură de la început la sfârșit. toate elementele sunt foarte sugestive, dar n-am venit aici să te laud, că har Domnului, lăudători știu că ai, ci am venit să-ți spun că io te cred până la ultima literă de data aceasta. finalul de milioane!
Pe textul:
„alibi pentru perioada de sterilitate poetică" de Paul Bogdan
Recomandat0 suflu
ContextCostin, nici nu știi cât de mult mă bucură trecerea ta. Trebuie să-ți mărturisesc că mă așteptam să înțelegi. te citesc și eu...
Despre proză nu știu ce să spun. am unele încercări, dar cad mereu într-un lirism inadecvat genului. așa că rămân la un fel de prozo-poezie pe care o numesc jurnal și care trăiește deodată cu mine toate acestea.
poate că ai dreptate, poate că locul meu este la soare. și eu am încredere ....mulțumesc!
Despre proză nu știu ce să spun. am unele încercări, dar cad mereu într-un lirism inadecvat genului. așa că rămân la un fel de prozo-poezie pe care o numesc jurnal și care trăiește deodată cu mine toate acestea.
poate că ai dreptate, poate că locul meu este la soare. și eu am încredere ....mulțumesc!
Pe textul:
„locul meu" de ioana negoescu
0 suflu
ContextAdrian, arborii ăștia îmi înghit amintirile. sunt ca niște zmei, nu?...:)
Pe textul:
„locul meu" de ioana negoescu
0 suflu
Contexttrebuie să recunosc că te citesc constant. sunt de-a dreptul impresionată de tumultul poetic pe care îl reverși peste noi, cititorii. ce mă impresionează și mai mult este originalitatea textelor, dar în aceeași măsură sunt cucerită și de rima ascunsă din text. totuși, trebuie să spun că mi se pare prea mult. eu îmi iau azi numai o strofă:
\"am să merg acolo ca acuzat voi refuza apărarea din oficiu
voi recunoște deschis:
insomnia mea e o formă de parasuicid detest gândul de a dormi anonim
și atunci iau o gură de vin și în timp ce tu citești „potirul nesecat”
ca eu să mă las de băutură
scuip semințe de strugure în capul fiecărui șoarece indiscret\"
care e un poem de sine stătător. mai târziu voi lua alta. titlul îmi place mi se pare foarte original.
cu respect și admirație,
ioana.
\"am să merg acolo ca acuzat voi refuza apărarea din oficiu
voi recunoște deschis:
insomnia mea e o formă de parasuicid detest gândul de a dormi anonim
și atunci iau o gură de vin și în timp ce tu citești „potirul nesecat”
ca eu să mă las de băutură
scuip semințe de strugure în capul fiecărui șoarece indiscret\"
care e un poem de sine stătător. mai târziu voi lua alta. titlul îmi place mi se pare foarte original.
cu respect și admirație,
ioana.
Pe textul:
„lună violată domestic" de Vasile Munteanu
Recomandat0 suflu
ContextFlorin, uite că regăsesc aici o altă formă decât pânăî acum. este tot un poem. am reținut câteva fragmente care mi se par de excepție:
\"undeva, mai sus, liniștea ronțăie un lăstar înmiresmat de brad. tu ești bine azi.\"
\"am să pun o bere deoparte, pentru diseară. eu beau foarte rar câte una. poate că de aceea am uitat cum se fac
planurile importante.\"
\"mâine o să fie mai bine, îmi spune cerșetorul din colț. și îmi dă jumătate din felia lui de pâine. ca unui trecător fără simbrie.\"
\"mă aplec să-mi leg șireturile și parcă mă strigă mama. nu fug, oricum nu costă nimic. trecătorii mă privesc, închiși la culoare.\"
\"undeva, mai sus, liniștea ronțăie un lăstar înmiresmat de brad. tu ești bine azi.\"
\"am să pun o bere deoparte, pentru diseară. eu beau foarte rar câte una. poate că de aceea am uitat cum se fac
planurile importante.\"
\"mâine o să fie mai bine, îmi spune cerșetorul din colț. și îmi dă jumătate din felia lui de pâine. ca unui trecător fără simbrie.\"
\"mă aplec să-mi leg șireturile și parcă mă strigă mama. nu fug, oricum nu costă nimic. trecătorii mă privesc, închiși la culoare.\"
Pe textul:
„Nu face nimic" de Florin Andor
0 suflu
ContextAndrei, mă bucur că ai spus:\"lucrul care este este vorbit devine o recuzită\". asta este ideea. cele nespuse rămân la locul lor să trăiască în pace...îți mulțumesc și te mai aștept.
Pe textul:
„nu mai spun lucruri" de ioana negoescu
0 suflu
Context