Jurnal
sărbătoarea taciturnilor
pre_texte
1 min lectură·
Mediu
e un blestem vechi acesta ca noi să înflorim mereu imaculați între mlaștini
generații întregi de broaște sărutate la timp se vor preface în prinți
în orașul acesta până și cimitirele s-au transformat în grădini suspendate
asta ne amintește că avem pe undeva câte o conștiință vegetală
că ultima zi ne va întoarce în miezul tăcerii ca pe niște ierburi de leac
avem noroc. azi este sărbătoarea taciturnilor. tu ești nespus de alb. ca o pace.
064.213
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “sărbătoarea taciturnilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/142195/sarbatoarea-taciturnilorComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GAGAGeta Adam✓Foarte fain, poemul asta. Se desface fiecare cuvant, e parca o inflorire taciturna a miezului. Primul vers mi s-a lipit de retina, de coloana, ma rog, de toate partile unde e un pic de suflet:)
0
AMcam simplut textul pentru a emite ceva pretentii, dar totusi curge destul de cursiv.
tema mi se pare depasita, iar unele expresii, gen aia cu constiinta vegetala, sunt super uzate.
ai alte pre_texte mult mai reusite.
tema mi se pare depasita, iar unele expresii, gen aia cu constiinta vegetala, sunt super uzate.
ai alte pre_texte mult mai reusite.
0
INGeta, mă bucur mult că ai trecut azi pe la mine. azi e o zi specială în care ar fi trebuit să sărbătorim. într-un fel am și făcut-o. îți mulțumesc mult. tot din suflet, oriunde ar fi el...
0
INBogdan, sunt nevoită să-ți dau dreptate. am simțit și eu asta, dar l-am scris pentru cineva care l-ar plăcea așa cum e...dacă l-ar citi...e un fel de dedicație postumă. mai treci. eu te mai aștept cu drag.
0
EL\"avem noroc. azi este sărbătoarea taciturnilor. tu ești nespus de alb. ca o pace.\"
Eu sunt între două ape albă, în nuanțe abia distinse de alb, ca și cum aceste zile în care doar firele aproape translucide se mai văd, aparițiile în alb ne călăuzesc mersul. Uneori cuvintele pot fi doar pulsațiile vieții.
Ela
Eu sunt între două ape albă, în nuanțe abia distinse de alb, ca și cum aceste zile în care doar firele aproape translucide se mai văd, aparițiile în alb ne călăuzesc mersul. Uneori cuvintele pot fi doar pulsațiile vieții.
Ela
0
INEla, cuvintele pot fi până la urmă orice...am aflat asta mult prea târziu, dar se întâmplă uneori să ne rămână doar ele înlocuindu-ne tot mai mult. îți mulțumesc pentru trecere și pentru...cuvinte.
ioana.
ioana.
0