ioana negoescu

Mădălin, Ela, perspectiva unei respirări mă încântă și cred că se vede. vă mulțumesc mult pentru citire.

Anghel, lucrurile se termină când se termină...măcar atât am înțeles și eu în viața asta...:)

Medeea, nu știu despre ce fel de curaj vorbești...:) aș vrea să fie așa.

Anni, din păcate nu sunt artist plastic, dar imaginea mi se pare esențială, deci îmi imaginez :)

fără primul \"e\"

e incredibil câtă forță e în tandrețe...un poem care îmi ajunge să respir mult timp de acum inainte. e incredibil cum poți să atingi zonele exotic-erotice ale poeziei și să revii firesc în cotidian. e impresionant colajul de subliminarități. e incredibil de autentic. și pulsează puternic aici:
\"ticăiau toate în mine eram o prăvălie pe roți uite mâna mea e o statuie mayașă chiar autentică
am luat-o atunci când gândul meu a urcat pe macchu picchu am și frunze de coca\"

Miruna, mă bucur că acest text te-a făcut să mă cauți :)

Maria, în timp ce scriam textul a sunat la ușă cerșetorul. de aceea a trebuit să scriu și despre el. era conținut în întâmplarea asta...

Gelu, gând la gînd :) mulțumesc.

Anni, nu vreau să întristez. eu țin minte tristețea...

Călin, da, mai există cuvinte. ce bine! :)

Monica, îți mulțumesc mult pentru apreciere. unele nopți tropotesc prin mine, sparg caldarâmul...da:)

Diana, încep prin a-ți spune că eu sunt eu, nu sunt Dana:) calul e roșu, asta așa ca să nu scriu despre cai verzi pe pereți. textul e adresat. adrisantu\' știe :)

Florina, ai trecut ca o boare pe-aici:) pe mâine și poimâine și în fiecare zi!

Maria, nu e chiar o simfonie. mai degrabă e un cântec simplu din care nu lipsește nimic....mulțumesc.

Răzvan, magnoliile sunt întotdeauna uriașe. nu știu de ce :)

Anni, melcii sunt mari și blânzi :) oamenii nu știu.

Răzvan, interpretarea ta pune textul în altă lumină. nu știu dacă m-am gândit la noi ca la poeți. cred că era un noi rămas în alt timp. în altceva...

Mădălina, Silviu, se pare că amândoi considerați că am curaj...eu nu am constatat asta, dar aș vrea să fie așa :)

Anni, te-am găsit aici printre dărâmături...:) mă bucur că-ți inspir încredere totuși. mulțumesc.

Georgiana, mă bucur că te-a atins atmosfera textului. te mai aștept.

Mădălina, jurnalul are vocea lui...moartea a ei, dar uneori vocile seamănă. mulțumesc.

Iulian, de pildă?...:)

Rareori mi-a fost dat să întâlnesc un autor cu o atât de mare forță de sugestie construită atât de simplu pe imagini cadru. Textul acesta continuă o serie de texte pe care autorul le-a încadrat ca proză, deși ele se apropie mult de poezie în anumite momente, încărcând liric firul unui epic confesiv. nu am de gând să trasez granițe între genuri, foarte greu de trasat de altfel în acest caz, autorul fiind un poet autentic, o individualitate tot mai distinctă cel puțin în acest mediu literar extrem de heterogen și foarte \"stufos\" ca să nu folosesc un alt termen.

am sesizat :
\"fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție.\"
și
\"mă uit la cer și cerul mi se pare o vacă cu un milion de ugere. sau un hipodrom. \"

și alte asemenea fragmente pe care citindu-le nu pot să nu rezonez, nu pot să nu rămân uimită și să privesc cum autorul transformă tot ce atinge în poezie.

cred că sunt multe de spus. am tot așteptat păreri mai avizate, dar se pare că e multă liniște aici, o liniște pe care aș vrea s-o înlocuiesc cu bucuria de a fi citit acest text scris cu o uimitoare grație.

Dan, ai adus lumină aici cu prezența și cuvintele tale...Hristos a înviat!

Adriana, unii spun că sunt închipuiri. eu prefer să le numesc stări. dacă mi-aș închipui pacea nu aș putea s-o trăiesc...mulțumesc mult pentru că ești aici.

Olga, cred că m-am cam grăbit cu textul acesta și am stricat treaba, dar voiam să prind momentul. îți mulțumesc și apreciez felul obiectiv în care privești textele și modul în care le comentezi. mă simt onorată că treci pe la mine. te mai aștept cu drag.

Maria Gheorghe, mulțumesc pentru citire. ferestrele se deschid în ziduri dar noi suntem nemuritori :)

Maria Gold, mă bucur că treci pe la mine. te mai aștept cu drag.

Radu, Radu, Radu...mi-ai făcut o surpriză! :)

Tania, există nostalgii...ai simți. nu știu care e vocea mea dintre toate :) mulțumesc!

mulțumesc de citire. contrasensul e o mare nebunie...

Florin, Ligia, Vlad, vă mulțumesc mult pentru citire. e doar un gând. dorința simplă, copilărească de a nu supraviețui celor dragi...

Ligia, Alberto, vă mulțumesc pentru citire. Alberto, nu prea știu ce e de explicat acolo. spuneam că \"umbra mea e o târfă\" ceva mai sus.ceea ce nu înțelegi tu vine în completare. sper că nu trebuie să-ți explic mai în detaliu...oricum conotațiile sunt multe și nu foarte subtile. ironie da, ușoară și amăruie.

Anni, cam dintotdeauna vine sfârșitul lumii. bezna e în noi:) mulțumesc de citire.

Florin, încerc să nu-mi calc umbra. mă străduiesc să o las liberă. să facă ce vrea ea :)