pomelo

tu vorbești ca și cum ai dansa. lași cuvintele să se cabreze puțin apoi ele se așează în mine și îmi stârnesc setea. tac. dansul tău se scurge tot în pământ. întotdeauna aștept sfârșitul. un oftat o penumbră. sfârșitul e o petală. nu ating nimic. transparențele mă înspăimântă. și setea la fel. mi-aș dori să existe un fruct uriaș foarte zemos în care să trăim amândoi. ca două semințe care se iubesc înainte de coacere. pielea mea nu mai are atingere. nu mai are dulce-amar. înfloresc prea repede. nu știu cum să mă opresc.