Mediu
îmi aduc aminte de teamă. treptele mă fac întotdeauna să număr. nu-mi ies niciodată cu soț. sar peste una.
hai să vorbim. asta știm cel mai bine. nu e cum s-ar putea crede. vorbele nu se pot anula. ca și ființele vorbele cresc din interior. îți simt pulsul în al meu. cuvintele se împerechează imediat. tot se iubește cu tot. sunt oameni lipsă. unii au treburi importante alții sunt cercuri. oamenilor le e teamă și nouă nu.
am pândit fereastra fără să știi. afară e o câmpie. eu presimt câmpiile ca o lighioană și mă frământ puțin înainte de a mă resemna în brațele tale.
pielea mea strălucește. e un cer înăuntru. și un uter care se umple cu viața de după moarte.
024.012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “hai să vorbim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/240248/hai-sa-vorbimComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OSOSolga stefan✓îmi place finalul. deși are ceva forțat și patetic, imprimă o notă de grav și decadent intruziunii pur peisagistice/spațiului-decor din restul ansamblului. în schimb, partea cu treptele care ies fără soț mi se pare un procedeu cam strident, o intertextualitate care diluează emoția/degradează nuanțele. me la mijloc ceva imagini edulcorate, lipsite de determinare. nu știu ce să spun, numai finalul a lăsat o urmă în nisip.
0
INOlga, cred că m-am cam grăbit cu textul acesta și am stricat treaba, dar voiam să prind momentul. îți mulțumesc și apreciez felul obiectiv în care privești textele și modul în care le comentezi. mă simt onorată că treci pe la mine. te mai aștept cu drag.
0