ioana negoescu
Verificat@ioana-negoescu
„in fiecare zi e toamna”
născută cândva dintr-o împăcare, absolvită de toate păcatele. șomera lumii acesteia. nevaccinată la timp, cu toate bolile sufletului în sânge. nu destul de nebună, fără casă, fără acasă. fără nici o grijă. găsită născând pe un câmp de gheață într-un noiembrie. regăsită născând. înger păzitor: Maya. îi plac iluziile și…
George, după cum am căzut de acord, io și cu tine, adică noi doi, totul e un mare fâss dar nu se știe până când...și se pare că asta ne interesează pe toți. cât și cum. te mai aștept în laborator :)
Katy, cred că ți-ai format ochiul și punctezi foarte exact. contează, da :)
Mădălina, am spus-o și o mai spun. mi se pare imposibil să ies din contextul aceluiași poem care se scrie și se rescrie cu mine cu tot. mulțumesc mult că ai observat acest lucru.
Pe textul:
„teorii" de ioana negoescu
un poem foarte bun. cred că nu am citit de mult ceva care să mă ia pe sus deși e mai degrabă profund, o atât de subtilă insinuare spre coarda sensibiloasă a cititorului gata să izbucnească în zâmbet. noroc că m-am abținut până am dat de ultima strofă unde mă lași tensionată rău cu zâmbetul înghețat înainte de a deveni nepotrivit și strigător la cer.
Pe textul:
„Silent white" de George Asztalos
Ramona, îmi țin promisiunea:)
Katy, a nins și aici. primesc cu bucurie zâmbetul tău larg.
Ioana, mă bucură mult prezența ta aici în spațiul jurnalului cu lighioana :) poate că voi modifica acolo. mulțumesc.
Nic, era o ninsore abundentă care făcea întunericul aproape alb...mulțumesc.
Pe textul:
„mâine" de ioana negoescu
Pe textul:
„câteva lucruri mai bune decât nimic" de ioana negoescu
mulțumesc mult de citire. aș vrea să ascult cântecul acela al tău...:)
Pe textul:
„câteva lucruri mai bune decât nimic" de ioana negoescu
Augustin, acolo e ceva distorsionat în exprimare. va trebui să revin. mulțumesc.
Ramona, ai sesizat bine o ușoară schimbare. fragmentele sunt crochiuri de stări. mulțumesc de citire.
Katy, ești o prezență tare plăcută mie. după cum spuneam legătura dintre fragmente este nescrisă. te mai aștept cu drag.
Cornel, partea aceea în care eu rostesc cuvântul suflet mi s-a părut vulnerabilă, dar încă am curajul să rostesc cuvântul cu speranța că nu mă va mușca prea tare de data asta.
Pe textul:
„cireșii nu fură oameni" de ioana negoescu
Cornel, ai observat că există săli de așteptare în gări și în spitale? toate ți se întâmplă doar în timp ce aștepți...mulțumesc.
Pe textul:
„azi a fost o zi ca un tren" de ioana negoescu
Katy, chiar există îmbrățișarea pe viață și pe moarte. puțini o simt. eu, da. nu știu dacă e de dorit. mulțumesc mult.
Pe textul:
„vorbe" de ioana negoescu
Mădă, cum să te consider o intrusă?! mă bucur că mă citești.
Tamara, să știi că anunțul există și trec zilnic pe lângă el...mulțumesc de citire.
Pe textul:
„simplul fapt că mă numesc ioana" de ioana negoescu
Ramona, da, am și o panteră în sânge, printre altele :) mulțumesc.
Pe textul:
„iarba verde verde" de ioana negoescu
Katy, uneori e greu de explicat. suntem pradă și prădător în același timp între aceleași limite. fereastra care plânge cu lacrimi de sticlă, metaforă desuetă rău de tot, își are rostul în economia de jurnal a textului, vine de undeva dintr-o memorie în care un poem se năștea dintr-un copil.
mulțumesc.
Pe textul:
„doctore, am o panteră în sânge" de ioana negoescu
spun doar că mâna sigură, autenticitatea, firescul, ineditul imaginilor, echilibrul între estompare și debordarea emoțională rămân în urma citirii acestui poem, devenit poemul meu de azi.
desigur, felicitări și pictorului Cristian Pal:)
Pe textul:
„birth" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„cerere" de ioana negoescu
mulțumesc și te mai aștept cu drag.
Pe textul:
„în orașul meu e mai bine" de ioana negoescu
Pe textul:
„Scena 1" de ioana negoescu
Pe textul:
„în orașul meu e mai bine" de ioana negoescu
Pe textul:
„Trei Lansări de Carte - Gaudeamus" de Ela Victoria Luca
RecomandatPe textul:
„născută în toate zodiile" de ioana negoescu
Camelia, Anca, aprecierile voastre mă onorează și mă bucură. vă mulțumesc mult.
Pe textul:
„r. e. m." de ioana negoescu
și cred că da, într-un fel iubirea se sprijină pe ceva ce în permanență seamănă cu moartea.
Pe textul:
„r. e. m." de ioana negoescu
