Mediu
nici măcar nu-mi imaginam o stradă. visele mele
sunt numai câmpii. sunt doar eu
cu dumnezeul câmpiilor. orizontul e ca de obicei. vag. înrămat în cruci.
marmura se lovește de lătratul unui câine alb. imens.
poarta e din fier forjat. neașteptat de frumoasă. îmi amintește de patul nostru de fier. cuprind lucrătura contorsionată și rece în palmă. adorm.
tatăl meu a murit prea devreme. vreau să știi asta despre mine. tatăl meu prea devreme sau eu prea târziu. undeva e o discrepanță mai evidentă acum când iubesc.
e suficient să știi despre mine că mereu visez cu un crin. mă trezesc din coșmarul eteric împingând ca la naștere. ca la nașterea mea. ca la nașterea ta. nu mai știu
cine naște pe cine. nu mai știu
cui îi vine rândul.
în câine se cuibărește lupul.
în câine te cuibărești tu cu ochiul tău orb cu ochiul tău viu
îmi sfâșii visul cu privirea ta nesătulă. îmi desfaci viața și o întinzi cu sucitorul.
acum viața mea e întinsă. pe ea cresc păpădii cu sporii grei ca niște plumbi.
respir cu plămânul tău stâng. cu plămânul tău de vrabie ucisă în somn.
084.350
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “r. e. m..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1753359/r-e-mComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INNoapte bună, Nic, o noapte bună și liniștită...mulțumesc.
0
AMnasteri si morti si apoi orinduieli de tot soiul ca te poti impiedica si rupe degetul mic
cind te citesc parca ma asez cu ani in urma in balansoarul bunicii si imi povesteste....despre greutati si nasteri, in spatele meu umbrele nascatoare de dragoni
iubirea se sprijina mai tot timpul de moarte, sau?
cind te citesc parca ma asez cu ani in urma in balansoarul bunicii si imi povesteste....despre greutati si nasteri, in spatele meu umbrele nascatoare de dragoni
iubirea se sprijina mai tot timpul de moarte, sau?
0
INAnni, intenția mea a fost să reconstitui un cadru oniric, dar cu mijloacele dicteului, convigerea mea fiind în mod paradoxal că nu există un dicteu total. cel puțin eu nu mai sunt în stare de el din moment ce îmi exprim foarte clar intenția :) așa că alunecarea mea rămâne frustă. eu mă așteptam să derutez mai mult :)
și cred că da, într-un fel iubirea se sprijină pe ceva ce în permanență seamănă cu moartea.
și cred că da, într-un fel iubirea se sprijină pe ceva ce în permanență seamănă cu moartea.
0
AMdescompunerii.....
incercarea de a inrama orizontul.....plecind de la strada....da, te-am urmat, am revenit pe linga umbra cuvintului
dialogul cu un CEL este o refacere binevenita....a intilnirii pentru a reface o poveste
de ce inramat in cruci.?
poate atunci cind te uiti in zare si vezi intre dealuri, printre ceturi , trecuturile, crucile....
simboluri care devenind reale lasa urme , apoi se refac in puzzle-ul cuvint...
spagatul meu este greu, mi-ar trebui mai multe picioare si chiar mai multe miini si in orice caz mai multe zile
te reastept...acolo ...in valea frusturilor....
in capul meu traiesc la fereastra
incercarea de a inrama orizontul.....plecind de la strada....da, te-am urmat, am revenit pe linga umbra cuvintului
dialogul cu un CEL este o refacere binevenita....a intilnirii pentru a reface o poveste
de ce inramat in cruci.?
poate atunci cind te uiti in zare si vezi intre dealuri, printre ceturi , trecuturile, crucile....
simboluri care devenind reale lasa urme , apoi se refac in puzzle-ul cuvint...
spagatul meu este greu, mi-ar trebui mai multe picioare si chiar mai multe miini si in orice caz mai multe zile
te reastept...acolo ...in valea frusturilor....
in capul meu traiesc la fereastra
0
HCDistincție acordată
Ingenioasă traiectorie a devenirilor. În câinele alb, paznicul psihopomp, se cuibărește lupul. Simbol al unui sine care a “gustat câte ceva” din ambele, pare că ezită -“la poarta din fier forjat”- între viață și moarte. Ezitare tinută sub observație. Durere nețipătoare, răni tăinuite. Tehnică a scrierii revelată
0
ANSunt atatea lucruri de spus sau mai bine de tacut despre acest poem.
Partea care m-a ucis este asta:
\"în câine te cuibărești tu cu ochiul tău orb cu ochiul tău viu
îmi sfâșii visul cu privirea ta nesătulă. îmi desfaci viața și o întinzi cu sucitorul.
acum viața mea e întinsă. pe ea cresc păpădii cu sporii grei ca niște plumbi\"
Superb cantecul acestui poem ce nu-si merita soarta pentru ca intr-o lume asa cum e ea, celulele sunt intotdeauna lupice indiferent de starea de imunitate, de starea fara de gratie sau de somnul care ne pandeste, rem sau non-rem.
Felicitari !
Partea care m-a ucis este asta:
\"în câine te cuibărești tu cu ochiul tău orb cu ochiul tău viu
îmi sfâșii visul cu privirea ta nesătulă. îmi desfaci viața și o întinzi cu sucitorul.
acum viața mea e întinsă. pe ea cresc păpădii cu sporii grei ca niște plumbi\"
Superb cantecul acestui poem ce nu-si merita soarta pentru ca intr-o lume asa cum e ea, celulele sunt intotdeauna lupice indiferent de starea de imunitate, de starea fara de gratie sau de somnul care ne pandeste, rem sau non-rem.
Felicitari !
0
INse întâmplă ceva cu răspunsurile mele...dispar. mai fac o încercare.
Camelia, Anca, aprecierile voastre mă onorează și mă bucură. vă mulțumesc mult.
Camelia, Anca, aprecierile voastre mă onorează și mă bucură. vă mulțumesc mult.
0
Chiar îmi doream să o iau spre troleu cu impresia unui ultim poem care să-mi rămînă, fie și parțial, în memorie. Gata, plec spre casă! Și duc cu mine, dacă ești curioasă, următoarele secvențe:
\"marmura se lovește de lătratul unui câine alb.\"
\"cuprind lucrătura contorsionată și rece în palmă. adorm.\"
\"undeva e o discrepanță mai evidentă acum când iubesc.\"
\"nu mai știu
cine naște pe cine. nu mai știu
cui îi vine rândul.\"
în câine se cuibărește lupul.
\"în câine te cuibărești tu cu ochiul tău orb cu ochiul tău viu
îmi sfâșii visul cu privirea ta nesătulă.\"
\"plămânul tău de vrabie ucisă în somn.\"
Dacă nu te suprei, țin să-ți zic (sau să-mi zic) Noapte bună!