sala de așteptare

... a opri cu pieptul un timp rapid ca un tren\"
\"iluzia unei statii care te fura de vise ca un marunt hot de buzunare\"
Cu mult mai departe de atita tristete nu se poate.
Cit de potrivit e rosul acela de plastic...
Las semnul trecerii mele prin sala ta de tratamente..:)
Emil

un sentiment de solitudine sufletesca zaresc in aceste versuri. Inceputul e unul al abandonarii. Acest \" trebuie sa plec oriunde\" tradeaza o resemnare, o ratacire voita si impusa si constienta. Motivatia plecarii nu e una intrinseca, personala, initiatica, ci e una usor razbunatoare. De ce pleci? Ca sa -i lasi lui \"perspectiva trecerii tale\" sa-i lasi lui un regret ca nu te-a oprit, ca nu s-a luat dupa tine. De aceea, oarecum furioasa \"trantesti bagajul intr-o sala de asteptare\" intr-o asteptare de-a ta nelinistita. Desi vrei sa pleci, faptul ca n-ai plecat ci tot astepti intr-o sala acel semn, acel \" feeling\" care sa te razgandeasca, sa te repozitioneze pe punctul initial. Insa, cu cat speranta intr-o chemare inapoi, e mai indepartata, ca o iluzie, cu atat senzatia de spleen launtric e pregnant.
sala de asteptare poate fi, metaforic, si inima, cu toate senzatiile si perceptiile ei, cutoate bucuriile si tristetile ei, pustiirea launtrica, dovedita si dureros simtita, e aidoma unui \"gol orb si batran\". Timpul curge altfel ,mai rar, mai apasator, mai cinic si asta n uface decat sa accentueze spaima singuratatii sufletului

Stii sa te feresti de hoti, Ioana. Cred ca visele tale au incaput prin bagajul acela imens, gata sa se desfaca la cap de linie. Daca exista asa ceva. Te simt trista, dar este bine ca poti sa o spui macar la ghiseul din gara. Imi place poezia ta, fara sa stiu a da note.

O poezie mica purtand un titlu mare (Matei Ghigiu - Sala de asteptare). Un text care, la fel ca tentativa de care vorbeste undeva spre finalul sau, nu se ridica la nivelul artistic cu care m-a obisnuit Ioanan... nu-i nimic, se mai intampla...
Bobadil.

Emil, cred că ai prins cel puțin imaginea din text. ești aici...:)

Bogdan, m-ai \"citit\" perfect. mă bucură și mă uimește comentariul tău. mulțumesc.

Ramona, mă bucur mult că-ți place, dar nu prea știu să mă feresc de hoți, să știi.

Andu, ai perfectă dreptate...:) mai treci.

eee.. ce misto
\"trebuie să plec oriunde
ca să-ți las perspectiva trecerii mele.\"

:)
nu prea vad rostul insa la
\"printre călătorii transpirați
amorțiți în scaunele roșii de plastic\"
mi se par in plus, si pe mine nu ma duc cu gindul nicaieri

\"e bine că aici nu rămâne nimeni prea mult\" ba e bine
\"până la urmă rămâi singur\" hahaha.. mda

si nu-mi place, e un pesimism patetic, mult prea simplu exprimat
\"ci doar o încercare penibilă de a opri cu pieptul un timp rapid ca un tren\"


te citesc,
:)

ps: revin, primele 2 versuri.. geniale :)

\"Sala de asteptare\" e un titlu sub umbrela caruia mai pot fi scrise poeme.
Ioana ne-o dovedeste.

E un titlu celebru dupa Andu ? Maybe.
E vorba de sala de asteptare a lui Andre Breton ?
E vorba de cea a lui Mat ?
Nope.
Aici e vorba de cea a Ioanei surprinsa intr-un fel anume.

Poemele ca si fiintele nu se suprapun ci doar se ating din cand in cand, de ce nu, intr-o sala de asteptare.

Mihai, mă bucur că am reușit să-ți smulg o părere și-un zâmbet. chiar geniale...să nu exagerăm :)

Anca, titlul e cu adevărat celebru pentru noi:) chiar dacă l-am regăsit cândva, demult, și la Bedros Horasangian, de exemplu. cred că fiecare dintre noi avem cel puțin una. uneori mi-e teamă să nu devin o sală de așteptare chiar eu. pentru că acolo nimeni nu rămâne, e doar un loc prin care lumea trece mai departe.
eu îți mulțumesc și te mai aștept cu drag,
ioana.