noaptea e mult mai greu

coincidenta
ideea amputarii
la tine suflet
la mine rest-de-ce-mai-aveam
tu sedative
eu cuvinte cu pumnul

numai finalul difera
tu inca mai speri
cumva
un pescuit alb in zori

oare ce vietate cu aripi a bantuit intre noi?
oare de ce am uitat eu ortul?

just wondering, Ioana.
retoric.
trecand,

Am un altfel de raspuns, dupa o noapte la fel de grea.

Florina, cred că ne bântuie fantoma unei dureri pe care am ucis-o în noi. mulțumesc de trecere. te mai aștept cu drag.

Emil, cred că am reușit totuși să conving un prieten...:) mulțumesc mult.

Textul tău trist, de \"suflet amputat\", induce ideea că uneori retragerea în metaforă poate înlocui \"sedative puternice\" și poate convinge și un neprieten să pornească cu tine \"într-o noapte grea\",...\"la pescuit de suflete\".
Mi-a plăcut.
Cliv.

\"doare sufletul amputat de foarte mult timp deși nu mai e nimic acolo\"

Vânătorul își oblejește rănile și pleacă după vânat, cea mai bun captură o va face aruncând durerile din el odată cu sulița. (MA)

Cu drag
MA

bună :)

offff, ce mă grăbesc
oblojește

Îmi cer scuze...

Liviu, retragerea în metaforă, cum spui tu, a înlocuit întotdeauna doza letală. mulțumesc de trecere.

MA, speram să te conving să ieșim la pescuit suflete...:)

Ioana, poate... la pescuit de nori albi din priviri, pe un cer albastru... :)

MA

Am trecut,am citit și mi-a plăcut.Este bine scris,iar comentariile nu-și au rostul.
Numai de bine...

MA, tu aduci ochii, eu aduc cerul. bine?

Gelu, mă bucură semnul tău. te mai aștept.

Cred că se întâmplă ceva cu Pământul. Oamenii prea suferă, în general, de absența iubirii. Și, oare, numai ei? Cam tristă poezia ta, dar numai a ta?. Te-aș lua dimineață la pescuit, de pește, undeva într-o oază, în Univers. Nu te voi lăsa să pescuiești suflete. O seară plăcută.

\"noaptea e mai greu. revine durerea.
nu mai e nimic acolo
în afară de câteva amintiri fumegând.
retez nopțile cu sedative puternice. tai până la brâu mai sus.
bisturiul intră ușor (ca) în cadavru. nu curge sânge
doar viermi. mă gândesc că am putea să mergem la pescuit în zori.

noaptea e mult mai greu și revine
sufletul meu cumplit
ca un pește mort plutind în apa râului styx.
noaptea e grea și albă ca o balenă ucigașă
și mi-e mult mai greu să conving vreun prieten să mergem la pescuit.\"

nu stiu de ce o fac. in general nu imi place chestia asta. insa eu asa as fi scris/o, chiar daca aparent pierde din sensurile livresti sau personale la care te/ai gandit si la care probabil ai tendinta sa nu renunti.

argumente.
durerea/fantoma imi pare prea pretios. femeia/foarfeca, barbatul/peste etc. se pot face nenumarate constructii de genul asta prin simpla alaturare de substantive. \"nu mai e nimic acolo\" e mai bun cred decat referintele la \"sufletul amputat\" / senzatia golului, a lipsei sunt mai bine redate si mai direct, mai frust asa, mai economic, mai infricosator la nivelul receptorului prin redarea eliptica si mai evaziva la nivel meta- sau fizic (ceva necunoscut e mai de temut decat ceva cunoscut).
amintiri fumegand imi pare discutabil, dar deja cand spun fumegand aproape ca spun si lumanari, iar faptul ca sunt de seu nu ma ajuta prea tare, nu adauga nimic semnificativ.
taierea e din nou mai putin metafizica si mai puternica fara acel mine si tine, la fel cum \"ca in cadavru\" e mai putin puternic la nivel de comparatie decat \"tai in cadavru\". desigur, aici ideea se schimba destul de mult prin lipsa comparatiei.
\"fantoma sufletului meu\" pregateste referinta la styx, dar impactul ar fi mai mare daca fantoma ar disparea (desi fantoma nu trimite imediat in minte la ideea de styx). cred ca e mai bine insa fara fantoma, mai ales ca genitivul mi se pare din nou pretios.
apa e neagra ca sangele digerat e destul de gratuit si lipsit de efect, caci teoretic incerci sa vinzi o imagine pe care nu o vede nimeni. cine vede sangele digerat? de ce acesta e negru?
api finalul cu pescuit de suflete face din text o cvasi/parabola, ceea ce iarasi ii scade valoarea, expusa la modul asta atat de evident, cred.
cam astea ar fi argumentele taieturilor de mai sus. textul ramane evaziv, se preteaza unei interpretari multiple si cred eu, e mai puternic.

sper sa nu te supar. stii ca imi plac mult textele tale, dar uneori chiar am senzatia ca vreau mai mult.

Florin, în primul rând vreau să-ți spun că mă impresionează atenția pe care ai dat-o acestui text, care este departe de perfecțiune:)
sunt datoare cu câteva lămuriri. durerea fantomă, adică durerea resimțită de către pacient la nivelul unui membru amputat e foarte penibilă și greu tratabilă. de aici am tras o paralelă spre sufletul care nu mai există, dar care doare totuși.
chestia aia cu lumânările de seu mi se pare și mie aiurea acolo...va trebui să modific.
ideea cu bisturiul e veche. sugeram o excizie de siguranță până în țesut sănătos, care în acest caz nu mai există...
sângele digerat e negru ca păcura, crede-mă, e chestie de diagnostic diferențial :)
în rest, un text care vrea să vorbească despre o durere penibilă.
mulțumesc mult, Florin. te mai aștept cu drag,
ioana.