Femeia din catedrala șarpelui

Doamne, ce frumoasa rostire!... poem cu reflectie de oglinda tremurand pe femeie dormind in cuib de sarpe.

Facere 3.14: \"dusmanie voi pune intre tine si intre femeie,intre semintia ta si semintia ei/aceasta iti va zdrobi capul,iar tu ii vei zdrobi calcaiul\"

cu pretuire - lory

și mă bucur. Un text de mare încărcătură. Simbolismul, cel ce lasă frîu liber interpretării. Pentru mine zeci de interpretări. Și e și vizuală. Parcă vezi femeia cuibărită și totuși simțindu-se bine. Parcă auzi scîrțîitul pruncului pe bambus. Și aruncarea în Africa, mereu Africa... Profunzime, Ioana, nu cuvinte deșarte. Poezia se naște și crește. Eu văd creșterea și o pătrund. De recomandat. Asta e POEZIE.
LIM.

Lory, ne-am intalnit de mai multe ori prin alte reviste si antologii, nu-i asa?
E pentru prima data cand ne lasam semn si acest lucru ma bucura.

LIM, tu ramai fidelul meu comentator iar acesta este un lucru minunat.
Va multumesc si va mai astept!
Cu simpatie,
JO

filonul african este plin de simboluri si ne trimite undeva la început d elume
femeia africana este simbolul cel mai puternic al unei africi atâ de eroica si demna
fara femeia africana continentul s-ar duce de râpa
cred ca poemul transmite aceasta fascinatie si recunostinta a autorului care tine africa la loc de cinste în inima si suflet

nu stiu la ce te-ai gandit cand ai scris acest poem. impresionanta aceasta combinatie copil ametist, arc, bambus, Africa. a iesit frumos. are o curgere, un ritm, parca este un dans. am trecut pe la tine

bia

și în dor de Africa, femeia caută resurse, își ține simțurile în strajă, sacrificiul ei iartă \" fără a răsuci vâna soarelui la maxim\", splendidă vizuală,
L

un text încărcat de referințe culturale care, culmea, în loc să-l sufoce, îi dau respirație, viață. îmi place ideea sacrificiului făcut pentru ființa iubită...
o mică bijuterie.

o reliefare reușită a unei stări care respiră între golul dintre cele două maluri ale existenței...

plăcut text, ioana
felicitări!

Titlul este funambulesc. Poemul e absolut, reușită totală.

\"golul cuibului de șarpe\"

\"pruncul ei ametist ghemuit pe bambus\"

Pentru \"va surzi ascuțind arcul\" vă invidiez cu cea mai cruntă sinceritate.

Africa e tărâmul nașterii noastre ca ființe... inteligente. Probabil că tot Africa va fi tărâmul ultimului refugiu.

\"Fără a răsuci vâna soarelui la maximum/ în căutarea de sine\" e rarisim. Ontologie cosmică. Nu detaliez.

Cu mare plăcere am citit. Dați-mi voie să mi-o așez pe perete.C

Toată admirația, dacă acest lucru înseamnă ceva pentru dumneavostră. Dacă nu, vă rog ignorați.

Meritați o stea din partea mea, dar îngenunchez și vă cer iertare. Nu mai sunt în stare de comentarii elaborate. Luați-o atât cât e. Vă mulțumesc.

Cristina, Tudor -va intalnesc pentru prima data pe una din paginile mele iar acest lucru ma bucura;

Angela, Lumi, Teo -a fost o placere sa va revad;

Tuturor va multumesc si va mai astept.
Cu simpatie,
JO

...parcă am adormit pe o ladă din lemn de santal aromat îmbrăcat în frunze tăioase, deasupra unei lumi uitate în hărțile desenate pe pieile de antilopă nu demult ucisă pentru un dejun tribal, și mă trezesc la magazinul de suveniruri africane din mall-ul plin de mizerie citadină. mulțumesc pentru senzații!

Domnule Calin Samarghitan,

Ma bucura ca ati rezonat la un poem pentru care am umblat ceva vreme in fiinta mea, sa-l descopar.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase, ele insasi fundament pentru alte scrieri...
Cu simpatie,
JO

Femeia și șarpele, asociații edenice,
femeia care \"doarme în golul cuibului de șarpe\"
se ascunde acolo, ca să nască ceva frumos...
Femeia deținătoare a acelui secret pe care i l-a șoptit la ureche șarpele \"printre frunze ca un clopoțel de argint\", întinzându-i mărul cunoașterii și al pierzaniei..

Eu descopăr în poezia Ioanei și acea Sagesse de la terre brâncușiană, acea Isis cu fața acoperită de văluri, deținătoare a secretului vieții, telurică dar legată ca cerboaica lui Nichita cu coarnele de stele...
Un poem de o frumusețe tulburătoare....

Catalin, Virginia:

Ma bucur de faptul ca aceste versuri v-au pus in contact cu frumosul din launtrul vostru...Dovada sunt comentariile facute.
Va multumesc si va mai astept!
JO

Poem-bambus, cu un prunc adormit care în viitor se va căuta pe sine. Senzație de reverie, de scriere solară. Mult succes în continuare!
Drag, tama

Notă: toate textele de mai jos aparțin Ioanei. Am pus în ghilimele doar titlurile poeziilor de unde urmează citatul.

****************
\"Pas de flamenco atemporal\"
(pe apa oglinzilor interioare)
\"Bezmetica-n zefir castaniu\"
distanțată de inelarul pământului (\"Nomada\")
mi-a întins o ulcică ciobită cu apă de râu
din care băuse ea prima

în ziua aceea am iubit-o mai puțin pe mama
pentru că nu avea fustă lungă înflorată
căruță cu coviltir
și nu făcea cărămidă roșie

\"Ne izbim în oglinda cerului dansând\"
*******************

Ioana, felicitările sunt de prisos... am adunat mai sus o mică parte din textele tale pentru a le întoarce în chip de mulțumire, așa cum tu le-ai trimis către noi. Mulțumesc pentru tot.

Îmi place mai ales forța cu care sintetizezi fără a-ți pierde căldura ce radiază din interior.

Multumesc, Alex!


JO