Ioana Geacăr

Aș înlocui titlul cu penultimul vers:\"Cu mâinile astea te-am atins\", l-aș șterge pe ultimul definitiv ( rupe tensiunea cu trecerea pe imagine abstractă și tot ce ai construit se sfarmă ca o coșmelie de nisip), deci aș renunța la ps, poezia stă acolo sus în primele două strofe. Dar acum vei vrea cu oaste și război etc etc Pe curând,

E o poezie de dragoste simpatică, pe bune! Și-mi place gestul protector din titlu al parantezelor, ca o îmbrățișare!

M-am întors să remarc starea de melc, de retragere cu grație și frică în sine:\"legată în mine între orbite și scalp\"
Bună dimineața, Anni!

Vali,
dai cu zarul?
Ai îngrămădit tensiune-n textul ăsta pentru efectul dorit. Se simte strădania de bijutier și-n interior și-n montură. P. c!(pe curând)

Adela,
cred că acesta e un alt tip de experiment care se practică în atelierele de poezie: mai întâi a fost poza, apoi ai scris poezia. Dar a ieșit un produs frumos! Felicitări și baftă!

Credeam că sunt băieții malițioși, dar au dreptate: poezia asta va fi frumoasăîn curând!
Iată singura imagine mai senină, o luminiță din capăt de lume, de tunel, din noaptea textului:\"se poticnea cu ghearele în ochiul meu argintiu\".
Nu vreau să-ți dau sfaturi, poate să mai gândești finalul?,dacă poezia e un ghem proaspăt.

Îmi pare o \"Parabolă a orbilor\" prin căderea repetată a spactatorilor: \"Cîțiva se opresc/cad/mor.\"
sau:\"spectatorii se opresc / cad/ mor.\"
și-n final:\"Vine un marfar cu spectatori, ultimii.\"- care vor cădea. În \"Ultimul Godot\" al lui Vișniec mai exista o speranță, aceea a ultimului spectator. Aici viziunea e pesimistă probabil din cauza simulării morților repetate.Și, mai ales, din cauza subtitlului evident: \"mă prăbușesc \", și eu care sunt ultimul dacă închid ochii, lumea se sfârșește!
E un text prea încărcat de simboluri, prea multe religioase, și așezate la început mă descurajaseră...
Pe un asemenea scenariu aș pune actorii să joace în ralenti.
Mai sunt multe de spus. Da mai vb. D.v.t.p.m, vorba lui Tolstoi.

O \"figură cu placa\" interesantă, o poezie închegată, de atitudine, răsfăț și răspăr; expresia-mult mai îngrijită, un gest artistic executat conștiincios și cu mult talent. Mi-e greu să desprind ceva, textul are în întregime o frumusețe de sculptură impresionistă. Cu final cu tot! M-aș opri la citatul pe care stăruie Olguța ca ancoră pentru memorie.

Poezia nostalgiei, a reîntoarcerii într-o lume care nu te mai recunoaște deși pare aceeași!
Ai creat atmosferă, da, dar ai reușit să redai firescul, simplitatea nu poate fi trucată și e foarte greu să scrii la limita zero fără să dai în patetisme și imagini lăcrămoase. Iar tu torni fiecare cuvânt cu parcimonie, încât realitatea se revelă în fiecare detaliu cuminte într-un instantaneu delicat.
Doar două cuvinte sunt în plus: \"ele\", pronumele subiect din versul 4 și din penultimul, că nu suntem francezi.
Felicitări pentru totul artistic!

Pentru mine e un tablou suprarealist semnat cu pseudonimul tău nou, Felix,\" Arcașul de pază\". Pictezi bine minaretul ăsta, iar corabia vie \"cu pânzele strânse\" din cer... răstoarnă lumea!
Arcașul poate că are sau că n-are săgeți, el face desenul atât de fragil!

O poezie construită-n spirală între lumină și întuneric. O \"casă spiralată\" în care confesiunea elegiacă se infuzează în metaforele singurătății.
După \"pe buzele mele s-a așezat gheață\" vine inutil versul:\"nu mai pot vorbi\", ce construiești - deconstruiești apoi explicând.
De asemenea aș elimina \"pentru primăvară\", corect este \"eu mă încovoi\". Acestea sunt nimicuri, textul în sine e bun, îmi place și finalul ludic al casei îmbrăcate, strâmte.

Anni,
Ai postat numai într-o dimineață 3 poezii (frumoase!) bântuite de moarte!
Cu cadavrele viselor lipite de tavan, probabil așa rămânem în sfera poeziei noi visătorii.
Îmi place \"părăsește-ti acasăl\", schimbarea valorii gramaticale e un izvor de lirism, iar acasăl are o sonoritate nouă în haina versului tău, străină, englezită.
Ultima secvență e de o frumusețe tragică, nepământeană, dură și încărcată de tandrețe în același timp:
\"într-o zi
ea atârna de tavan
gâtuită

de cârligul inspirației mele\"

Ne mai vedem!

Gâlceava înțeleptului cu sine:\"mă culc în mine ca să mă trezesc în tine\", ori altfel zis și memorabil: \"car je suis un autre\". Cântec păgân!
Sau religios poate fi !

Felicitări, ai surprins o clipă eternă.
Luminițe și behăit în noapte. Probabil ar fi mai nimerit cuvântul noapte decât beznă pentru vizualizarea luminițelor.

Îți intră în ochi
dar nu doare!
Ghici ce e?

Dacă tot e șezătoare, te salut c-o ghicitoare!

Adela,
ai reușit să evoci niște personaje ale copilăriei într-o poză alb negru, să le aduci în prezent în posturi poetice inedite. Insomniile îți prind bine, spațiul tău fizic-psihic-poetic se încarcă frenetic. Inedită dedublarea orașului cu arome de fructe.
Ca să eviți aglomerarea de nume, lasă textul să respire. Iată o sugestie:

Matka
se înrudea cu albina și râul mai mult decât, vreodată, cu noi.
Marek
era începutul unei întinderi de ape în perpetuă creștere.
Karel
trecea făurit din lemn în urma boilor, cocoșat cu fân.
Micha³
strălucea ca floarea de mină și părea mai scund.
În clasa cu pereți verzi, Ka era doar o conjuncție.
Niklas
nu mai era nica dar revenea mereu în conversație.
Brat
era brațul meu scris greșit sau, și mai rău, o înjurătură englezească.
Warta
încăpea în bateria lanternei bunicului.
Doar Adela rămăsese un nume
care însemna eu și alte multe fetițe asemănătoare.\"
Cu drag,

Între Dali și ludicul tip desen animat în a doua strofă, iar în ultima - o secvență dramatică suprarealistă! Și un surâs oximoronic! Fain!

Ceremonioasă poezie, cu accente patetice surdinizate.
Aleg această rugă potrivnic-demnă, cu admirație:
\"în dimneața asta torn eu apa în pahar
stau la singura fereastră luminată
dezgrop din aer ruga din toate timpurile
și nu primesc hainele negre\"

Frumoasă imagine a rugăciune, liniște-neliniște interioară până la următoarea zbatere:\"inima se aude bătând
ca două sunete cu aripi împerecheate\"
Poezia se încheie la \"și uit\" care spune tot, nu mai e nevoie de versurile ultime explicative. Cu prietenie și bătăi voioase de inimă,

\"copiii flutură strigăte desfăcute, gata de zbor \"- frumos vers, am luat în grabă ce mi-a plăcut. Pe curând!