răspântii

pentru o piruetă nu mai e spațiu doar o lumină
cerșind gropile din obraji și scârțâitul ușii dincolo de care
cărțile luate de ape subțiază visul – vers – confesiune, un poem plin de lumina ce străbate de la un capăt la altul. O realizare deosebită aici: cerșind gropile din obraji, subtil apare chipul celei/celui pentru care lumina străbate și visul dându-i alte nuanțe

între noi surâd către cer atâtea străzi știrbe, bobocii sparți de nerăbdare
din pâlcurile în care ne scotoceam de imagini și cimitirul cu privighetori - iubirea, atât de frumos redată: bobocii sparți de nerăbdare, e atâta subtilitate în vers,e atîta iubire ascunsă dincolo de cuvinte, încât nerăbdarea și spațiile devin privighetori. Există aici o asociere foarte interesantă privighetori- cimitir, e tocmai pentru a ne depărta puțin de registrul inițial al poemului, dar asocierea mi se pare farte clară, eu o pot asocia cu mormintele ce ascund în ele sfințenia simbolizată prin privighetori

răspântii se-nchid în jurul gleznelor,
fericite s-adoarmă pe treptele unde noaptea se crapă
sub podul palmei – Di nou o realizare deosebită: pe treptele unde noaptea se crapă
sub podul palmei. M-aș opri cu poemul aici, dar probabil și finalul are ceva din tine. Deosebit!

\"copiii flutură strigăte desfăcute, gata de zbor \"- frumos vers, am luat în grabă ce mi-a plăcut. Pe curând!

Maria: Îți mulțumesc de sensibilitatea și acuratețea interpretărilor purtate cu frumusețea și rotunjimea unui act creator. Sfârșitul într-adevăr are niște aripi ale lui.
Ioana: Îți mulțumesc de încurajarea de a prinde în buchet poezia, parcă mi-ai citit frământarea, că tocmai mă bătu gândul să \"cern apele\", să mă joc de-a alesul unor poezii pentru un eventual volum. Visuri! :) Mă bucur că ți-a plăcut.