ioana bolba

Cum să mă numesc de acum înainte? Tu știi cel mai bine să inventezi mirarea că parcurg aerul din jurul tău cu tălpile goale Deocamdată azi sunt neconvențională și împart îngerii cu

Da, Pablo Neruda sfarmă lumea Și o lipește bucată cu bucată peste sufletul tău Acolo stă de un timp Hristos cu cheia în mână sedus, Îl invit discret la cină Azi am oricum lumânări peste tot

Lasă-te dezbrăcat, străine Pielea asta convențională ți-a amputat privirea Tu nu vezi decât albastru vopsit în toate dungile Lasă-te sedus, străine În genunchii mei găsești

nu știu să îmbrac decât unica mea piele de femeie în mansarda asta unele piei și-au pierdut căciula capetele lor se bălăngănesc într-una de ciudă apoi râd și împroașcă aerul cu duhoarea

Nu mai știu când Te-am rugat prima oară să mă inviți În cerul Tău, Doamne în copilărie credeam că stai treaz între degetele bunicii împreunate a închinare Și că inima Ta bate în clopotele

Dacă Hristos stă la ușă și bate, ar fi bine să stăm tot timpul cu ea deschisă. Cam asta ar putea să dea sens vieții. Fără să fim încuiați ne cresc măslini în vene, fiecare cu Ghetsimanul

Bunica se ruga într-una cu degetele împreunate și mângâia chipul Mariei din icoană în cautarea mamei Bunicul știa să citească frumos peste umerii bunicii și să atingă cu privirea inima

Cum să mă prefac că nu știu nimic De lumea sub vene Fără să alung pădurea cu talpa cerbilor Din copilăria mea Și cu ce să mă încalț să fiu sigură că ajung în cer Acolo bunica mi-a desenat o

Mai respir o zi din 2007 Cum să mă port cu toate cele 364 de zile care mi-au bântuit organele Canapeaua și ochii Peste tot stau eviscerate orele, clipele pufăiesc nepăsătoare Stau

\"Doamne dă-mi liniștea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, Curajul să le schimb pe acelea care le pot, și Înțelepciunea de a ști care e diferența .” Pretutindeni găsesc mirarea

Zgribulit caută să înfulece orice risipă Lăsată în gheenă Doi scaieți jegoși lipiți de coadă dau alarma Pe trotuar niște pași amputați cerșesc a odihnă Un deget ieșit din bocanc a

Își comandă un ceai fierbinte Orbul Aburii tresar și încep să se zbenguie Ninsoarea tace O strânge în pumni rând pe rând ies flori de măr Doi fluturi albaștrii închid cortina.

Sânii mei-o aventură între două sensuri pe ambele părți Copiii mi-au supt laptele dulce Și și-au imaginat viața după culoare și gust Au desenat pe peretele casei un stâlp De el atârnau

Apa sâmbetei De o parte oamenii și-au lăsat colții, veninul Și s-au îmbrăcat în trestie Pe celălalt mal soarele apune desculț Din gura lui licuricii aprind torțele Ping pong două umbre

Ia-ți colții din mine! Pe strada cu număr impar e un dentist cu renume Dacă-i zâmbești amar cu gura lăsată într-o parte Fără bale, desigur Îți va pune la loc colții Sau poate preferi să fie

Blocul zâmbește amabil în vecini Are doar un sens Parcul de vis-a vis are măști de copii În el e sensul giratoriu al copilăriei mele Nu pot să iau copacii în spinare și să alerg desculță Din

Pare prost îmbrăcat Și cu mersul legănat doldora buzunarele se clatină Nu-i pasă de nimic El știe tot. Poate trece pe lângă tine Și cu o adiere îți suflă mirodenii în păr Vei spune că e

Îți simt ochii plimbându-se peste cele 4 colțuri ale lumii Nimeni nu ți-a dat voie să cânți Melodia asta e a noastră Chopin în varianta dostoievskiană a morții Tu creștino, Lasă-mă să învii! Eu

De când mă știi și m-ai luat la cunoștință m-ai obligat să cobor și să urc în ființă de când te știu stau cu capul în măini și mă scurg.

A venit toamna, îngere Nu te purta desculț pe aerul ei de femeie părăsită Mai bine îmbracă-te cu zâmbetul copilului meu Și prefă-te de dragul lui că îl ții de mână când spune „tata” A venit

Pe restul acela nu bag mâna în foc că nu o să-l cauți Cu lumânarea aprinsă moșneag Ai închis povestea pe ambele părți cu ochii Mi-a șoptit că te va bântui dincolo Nu ai cum să refuzi o porție de

Eu și cu tine Din când în când ne luăm binecuvântarea să creștem cuvinte, Din cealaltă lume Îngerii ne lasă singuri Să mirosim din moarte . Nu ne pasă de glasul lor Ziua suntem niște canguri cu

Se întâmplă să vorbesc tăcând. La fiecare silabă mă trezesc palidă Și mă prefac că te iubesc. Îmi ascund spaimele de dimineață cu bețișoare parfumate Și mă întrec cu greierii desculță Fiecare

Pe umbra lui se întinde galeșă mirarea că nu ne-am spus tot au mai rămas 3 vocale și o consoană o să le împărțim pe din două fiecare în palma lui după cum ne e inima de colțuroasă nu te