No comment, Costi!

Eu și cu tine Din când în când ne luăm binecuvântarea să creștem cuvinte, Din cealaltă lume Îngerii ne lasă singuri Să mirosim din moarte . Nu ne pasă de glasul lor Ziua suntem niște canguri cu mai multe fețe, Noaptea semănăm a greieri muiați în iarbă Pe fiecare ochi se așterne mirarea că Dumnezeu e blând cu noi O cruce scrijelită se sprijină de cer Îl rogi pe Adam să schimbe mărul, O rog pe Eva să mă nască Amândoi tac și se urcă pe cruce Vorbesc cu mâinile, cu umerii, cu picioarele Mă lasă senilă să cer azil în Eden Le explic că sunt ediția feminină a lui Sisif Ei mă imploră să mă preschimb în cea a lui Iov Cui îi folosesc atâtea ediții dacă nu mai sunt anotimpuri? Le spun cu ochii încleștați În colț chircită o lacrimă stă să moară....