Luminata

nu te uita la mine absent

câteodată mă îmbăt cu toate imbecilitățile

ne așezăm pe câte o stea și jucam ștron

spre asfințit apucăm să numărăm anii până la Judecata de Apoi

fiecare imbecilitate promite să devină mai bună decât este

degeaba le aprind o lumânare

nu se convertesc

rămân atee până mor...

câtă bucurie să știu că lumina dintre ochii tăi

și palmele mele mirosind a îngeri goi

nu s-a stins!

azi noapte somnul mi-a pipăit ca un orb

respirația cu care mă înfășor,

în lipsa trupului tău

m-am cuibărit între umerii lui Dumnezeu

senilă, senilă senilă...

Comentarii (1)