Portret de serviciu

nu știu să îmbrac decât unica mea piele de femeie în mansarda asta unele piei și-au pierdut căciula capetele lor se bălăngănesc într-una de ciudă apoi râd și împroașcă aerul cu duhoarea vieții lor de nemernici fiecare zi e o pantomimă în lavalieră ne prefacem surzi, orbi și inculți doar așa vă cresc capetele drepte hai, luați-vă gândacii, bocancii și poveștile la plimbare azi nu am chef să mă eschivez în Fata Morgana...