Rugăciune

Nu mai știu când Te-am rugat prima oară să mă inviți În cerul Tău, Doamne în copilărie credeam că stai treaz între degetele bunicii împreunate a închinare Și că inima Ta bate în clopotele bisericii din deal Doamne nu de acolo vin ochii Tăi? Cu ei străbați lumea și cerurile și inimile...și..fluturii aceia de pe Cruce Þi-au spus că un străin mi-a schimbat lumea cu un vis În el nimeni nu te ia de mână când plângi Și ne purtăm desculți și dezbrăcați peste umerii Tăi Cu toate crucile în spinare Ce puternic ești și ce mâini mari ai! Doamne iubește-mă ca pe un păgân, ca pe un străin, ca pe un copil, iubește-mă ca pe un orfan, ca pe un profan, ca pe o sămânță din ea au crescut copiii mei Doamne dacă străinul mi-a luat norocul Dă-mi speranța că mâine va fi alt vis De degetul Tău mic o să atârn o veșnicie lumina Din candela bunicii.