Poezie
Sonata lunii
1 min lectură·
Mediu
\"Doamne dă-mi liniștea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
Curajul să le schimb pe acelea care le pot, și
Înțelepciunea de a ști care e diferența .”
Pretutindeni găsesc mirarea că bat din aripi
Nu nu sunt înger
Sunt o impresie de om pictată într-o femeie
Sub piele mai colcăie un rest de bărbat
Nu nu e singur
În creierul lui îmbibat de amor
Piticii din părul meu și-au făcut cort.
Noaptea ies să cânte la lună
Iar ea îmbătată de amorul lui de rest de bărbat
Dansează împreună.
Când cerul le va spune “somn ușor”
Îmi iau aripile și închid lumea.
Tu știi ce mai fac piticii tăi?
023704
0
Am pătruns cu privirea și peste celelalte și recunosc că am citit o poezie bună.
Cu sinceritate,
Teodor Dume