Adagio

Bunica se ruga într-una cu degetele împreunate și mângâia chipul Mariei din icoană în cautarea mamei Bunicul știa să citească frumos peste umerii bunicii și să atingă cu privirea inima ei el a plecat înainte să-i dea întalnire în cer acolo s-a gândit că vor sta cuminți o vesnicie bunica l-a găsit cu îngerii în poartă de atunci vorbesc altă limbă și cu mâinile până la Dumnezeu împodobesc cerul cu raze ei știu că scriu ei știu că știu cum mă împroașcă cu raze în fiecare dimineață îmi bat la geam un mănunchi cu mâinile bunicii de mâine încolo îmi las crucea în poala ei ea știe cel mai bine să o poarte frumos.