între bariere

O lectură plăcută, ai combinat bine imaginea cu textul. Doar cu \"umBRÃ_PREcum nu m-am împăcat, deși la o recitire, nu mi s-a mai părut așa de asonant.

Data viitoare voi fi mai atent sau poate, dimpotriva, mai ne-atent. Oricum, trenul acela nu a trecut peste niciun trup ci, cat se poate de previzibil, a trecut pur si simplu. Dar tu ai asteptat de doua ori la acea bariera si pentru ca eu am aflat oarecum intamplator asta, uite-asa! nu mai poate nimeni sa mi-o scoata din cap.
Bobadil.
P.S. Remarcabila compozitie. Cine e baiatul?

Nu aveau umbre pregateau rasaritul, genial. Chestia cu In sfarsit am ras mi/a parut cam nemotivata, chiar de prisos. Cu stima, Eu.

liviu, andu, tamara
a fost, in sfarsit, bine. si asta este important. ca soarele sa treaca prin noi si sa ne plece umbrele...

baiatul este barbat. il cunosti?! l-ai vazut vreodata din spate? :)

voila: copyright ibg

ca de obicei... poezia ta surprinde intr-un mod placut... mai ales modul cum ai transpus-o pe aceasta imagine...
nu cunosc in ce context este facuta ea... deci pot sa o interpretez cum mi se pare mai bine:
-astepti la rascruci urmatrorul care sa te duca... unde? poate nici tu nu sti... poate crezi ca vei gasi raspunsul in acest tren.
-poate ca acest tren ti-a readus increderea in oameni, in raspunsurile pe care ti le dau ei.
numai bine!
cu drag Madalin....
PS: cred ca este inutil sa mai spun ca o sa mai trec.

astepti la rascruci urmatrorul TREN care sa te duca.....

habar nu am avut ca ma citesti. ma bucura asta. si ma bucura si faptul ca iti place colajul. mie imi este tare drag. a reunit cateva adevaruri, cu tot cu frumusetea lor.