Poezie
punga de plastic
3 min lectură·
Mediu
„niciodată nu voi înțelege paralizia lor în fața farurile aprinse în noapte”
în mine se împlinește golul sau lipsa
pe fiecare alt continent în formare
la graniță nu mi se cere pașaportul
nimeni nu m-ar cunoaște daca m-ar vedea
ei privesc prin mine uriașele întinderi
în care sapă galerii scurte înguste fără odihnă
conduc mașinile lor minunate în spații dense
șoareci mecanici înaintând în roata de șvaițer
schimbă vitezele pun în funcție ștergătoarele
semicercuri de spații se curăță-n mine
iepuri înțepenesc în mijlocul șoselei
ochii lor în farurile roșii o cină fragedă un gest
blițuri la un spectacol cu ușile închise
codița norocoasă atârnată de oglinda retrovizoare
ce bine ca nu văd că nu văd în spate urme de roți
dâra de sânge blana amestecată în zăpadă
ce bine ca nu se transformă
să zicem din cauza mea
cum că aș fi tristă
că nu aș simți bucuria sau poate nimic nu aș simți
„mă incomodează din ce în ce mai mult hainele cu cât înaintez în iarnă”
mă despuiam la baia comună
puneau furtunele pe mine aruncau detergenți
se spune că iși faceau meseria erau plătiți
identitatea mea despielițată
un alambic a ramas peisaj strop cu strop
încă și încă un strop de tărie
cade acum fără zgomot din motor
ilegală producția spirtoaselor individuale
citești sub fiecare semnalizator
nu îmi pasă chiar nu simt cum îmi crește părul
cum în el se impletesc ciulini
unghiile îmi cresc strâng sub ele
noroaie spori cenuși minuscule gâze
se lovesc de mine ca de parbriz noaptea
mor strivite iși săvârșesc istoria
ea nu va intra în nicio programă de învățământ
eu călatoresc
nu mă vede nimeni
răstignită pe far
„hazardat inutil ușor ca o pungă de plastic dusă de vânt călătoresc în spații”
cam asta fac părți din mine
călătoresc
niciodată împreună numai bucăți
procedee prin care se montează
legi pe care nu le cunosc
și tu
mă lași să mă plimb prin tine
fără să mă vezi fără să mă auzi
ca și cum nu aș fi
„deschide-mă și arată-mi sentimentul experienței de a exista”
iubește-mă
sunt digestia ta respirația
schimbul de substanțe la nivel celular
simte-mă îți comand
măcar străduiește-te să mă numești
spune: acum respir
acum diger
stomacul meu ca o șosetă zemoasă
varsă otravă printre fructele lumii
vitriolul plăcerii de a mușca din măr
nările mele se deschid aerul intră
se duce în trahee bronhii apoi în plamâni
cum intră în bronhii cum miezul lui alunecă
în sângele meu priviți simt aerul
mult aer în arterele mele apa în țesuturi
și cum să numesc sentimentul cum experiența
îmi iubesc digestia respirația
schimbul la nivel celular
ulcerul mi-l iubesc mai mult pentru că doare
zborul în vânt și epiderma arsă de soare
0114414
0
Multumesc pentru aceasta poezie frumoasa.
Anna