o, mamă / separat o, ceilalți

pe cuvantul meu ca aceasta poezie mi se pare printre cele mai bune ale tale, din cate am citit.
De multe ori se intampla ca in spatele tristetii dintr-un poem sa simt o facatura, parca vad o persoana stand comod, in slapi, cu o cola cu cuburi, scremandu-se sa scrie ceva trist, profund, enigmatic, in note joase, in metafore baritonale.

Cu acest poem nu mi se intampla asta : finalul este chiar foarte bun, de fapt, tot poemul mi-a placut.

ps- stiam ca mailul tau incepe (nu il dau pe tot, fiindca poate tu nu vrei) cu -empre....@yahoo.com

vreau sa iti trimit si tie 2 mailuri, pe care i le-am trimis lui carmen, ca vad ca degeaba am explicat niste chestii./ unul din mailuri era cu numerele mele de tel, pt. ca e grea comunicarea prin scris, iar al doilea cu niste precizari./

ioana, gasesc in aceste versuri femeia sensibila care sufera simplu. un poem delicios.
\"o, prietene, indiferentule
separat, dușmane\"- versurile aceste mi-au placut cel mai tare!

poezia este foarte bine inchegata, echilibrata. ai reusit prin poezia ta sa ma faci sa retraiesc amintiri de mult uitate si este un lucru mare ca cititorul sa te simta si sa simta!
eu ti-aș da o stea, dar nu am de unde, dar sper ca rotunjimea lunii de pe cer sa fie suficienta la fel ca si aprecierea mea sincera.

cu drag,
ella

categorizare fermă, într-un discurs poetic declamator, bazat pe o imagistică și o scengrafie în care lumea se împarte ferm și definitiv în două, iar cel care ține și amnarul și țeapa este ghidat de o lege interioară în care legea universală este deja înscrisă. interferența planurilor este foarte bine realizată, așa încât linia personală nu domină, dimpotrivă, lasă deschisă perspectiva spre un interior al fiecăruia. al fiecăruia dintre cei ce simt necesară categorizarea. e ceva maiestuos în poezia asta a ta, și asta am apreciat cel mai mult: verticalitatea și logosul.

Ela

hm,
o \"Cină de taină\"

bună!

cât e tacâmul?

mie mi se pare că ai călcat peste \"cadavrul\" ludicului numai ca să obții un efect devastator. a meritat zic eu. acesta fiind de departe unul din textele cele mai inspirate, încărcate de emoție, pe care le-ai scris în ultimul timp.
măi, cât ar zice, cine ce-ar zice... când aduci emoția în vers soarele are altă culoare, noaptea are alte miresme, viața are alt gust. nu de coca-cola cuburi, cu siguranță, nu. :)
acest text este foarte bun. te felicit.

1/ Nu-i mai dati stele Ioanei ca dup-aia scrie iar o duzina de comm-uri cerand editorilor sa i le scoata ca pe niste masele stricate, ca ii \"strica imaginea\"
2/ Poemul are \"efect\", dar \"recuzita\" e cam saraca, e o piesa de teatru montata cu ce s-a mai gasit pe ici pe colo, la mana a doua (vezi Domnul mana a doua, Parazitii).
3/ Oricum, publicul ar putea fi incantat si asa, poate chiar este, deci la urma aplauda si striga \"author, author!\" si ce sa vezi? Apare Ioana cu \"tocuri de tabla\" sarbatorind \"victoria\", de unde unii putem deduce cate ceva despre salbaticia luptei care tocmai s-a incheiat.
4/ Chestia cu \"tata ne-a parasit\" e veche de cand lumea... nu zic ca nu e emotionanta, dar unii tati mai fac si asa, rusine sa le fie! Mai rau e cand te paraseste mama, cred ca aici (doar daca nu avem de-a face cu o poveste adevarata, dar nu stiu de ce nu cred) mai bine era daca Ioana ar fi inversat in final cele doua roluri...
Bobadil.
P.S. Nu se zice \"menestreli\" si nu \"menestrei\"? Intreb si io ca nu stiu...
P.P.S. Ce vrei sa faci cu teapa aia Ioano?

va multumesc pentru opinii. voi tine cont de ele. sunt importante pentru mine.

cu teapa stiu eu ce-i de facut... pun pariu ca si tu simti... si altceva? ceva despre text?... a? chiar poti deduce? iti place sa deduci? esti deductiv? va fi comentariul meu la fel de offtopic ca al tau? sau ii lipsesc cifrele? ca le pun imediat: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9!

strofa la care te-ai referit are, dupa cum ti-ai dat seama, semnificatia gestului binecunoscut de la Cetatea Poenari - Arges, gest relatat si in \"Letopisetul Cantacuzinesc\".

am facut rectificarea in text. multumesc.

o poezie curata, fara pretiozitati, imi aduce aminte de o alta poezie a ta, aceea cu victoria, cu degetele in V, la fel de buna. Cam asta este registrul poetic in care trebuie sa te situezi, o detasare fata de complex, ludicul fortat si restul va veni de la sine. Poem bun

iti multumesc pentru acceptare. este un pas inainte.

nu o lua ca pe un pas inainte ci ca pe un lucru corect. Nimic mai mult, mi-a placut si atat.