Simeza Cecenia - 2004

Mixaj reușit între poetul care capătă „vedere la moarte” (iscusit mânuită deja ca o dramă personală) și desenele copiilor din Cecenia, nimic nu pare să fie cu premeditare strident. Stare declanșată de nevinovate desene. Cărora nu mai trebuie să le dăm titluri, clasificări pentru copilăria asta fericita cu care s-au procopsit.
Poemul are accente sociale dar și personale directe, fără fabule inutile, cărțile sunt jucate, întrebările puse și de plusat se plusează definitiv, cu gestul suprem.
Vezi și tu, Ana lui Manole nu plânge din nici unul din zidurile acestea.
Este moartea clinică structurată în mici scene realiste, insuportabile prin adevărul lor.
Imi lasă o impresie de alunecare în gol și insecuritate, cu toată revolta unui prohod. Dar nu unul cu forme revendicative, accentele durerii sunt prea stridente și îl acoperă.
Mulțumesc de poem, Ioana!

Impresionant. L-am mai citit în 2004. Probabil că vine o vreme albastră-cețoasă, pentru aducerile aminte. Și atunci, ce-ar fi dacă toți ne-am reposta, din când în când, poeziile pe poezie.ro?...

mai Moarte, mai...!
ce-mi esti tu mie?
fata sau baiat?
piatra sau graure?
mama sau tata?
cumnata?
cumatru?
ce-mi esti tu, Moarte, mie?
ce-mi cazi?
imi cazi ruda sau prieten?
dusman imi cazi?
delfin sau lacusta?
poarta sau geam?
Eu, draga copile, iti sunt intelepciunea politicienilor, explodand in zambet electoral.
Ioana,sa fie cum spui tu: Moarte…/sa te ia moartea, Moarte!

Un text interesant care trateaza o problema grava... Si nu doar Cecenia este victima unor astfel de oameni, de brute care nu stiu decat sa distruga! Un text matur. Iar desenele, desi realizate de niste tinere fiinte in formare, reflecta perfect senzatia de disperare a unui popor...


Remarcabil demersul tau!
Petre

Viu si cutremurator. Fiecare vers e firesc, nu dramatizeaza excesiv, drama vine de la sine sub forma unei senzatii care te curpinde la inceput si devine din ce in ce mai intensa spre final. Este momentul suprem, cel de care ne temem toti, dar aici moartea este sfidata prin ultimele doua versuri, acelea sunt cuvintele unui luptator. Desenele intregesc imaginea, spun la randul lor o poveste care vine in completarea celei din versuri. Este un poem rotund si plin. Frumos...

imi amintesc bine momentul in care am vazut desenele acestor copii. era acum mai bine de un an. locuiam o bucatica de lume in care copiii sunt educati sa-si dea in judecata parintii daca ii agreseaza. cand scriam ma gandeam la copilaria mea, la concursurile de desene pe asfalt si la expozitiile de pictura la care participam si la tema de baza a acestora: \"cum vezi tu lumea in anul 2000\". trecusera 4 ani... nimic nu se potrivea.

deosebita impletirea intre redarea sufletelor copiilor, poem si desen, Felicitari!

poem deosebit, te-ai miscat pe marginea...coasei! Frumoasa ....moartea asta a ta! A mea, cine stie....va sa nu vie, sa scriu si eu ceva despre mortile noastre zilnice, unde se moare cu gura inchisa
Inchid si eu acum!

...va multumesc ca ati citit una dintre putinele mele angajate si ati empatizat. este important pentru mine. si pentru ei.