căutăm paranteze mereu între ele ca-n cuști
să-nchidem secrete neputințe și temeri
doar pentru a arăta lumii o față
c-o aparență cât mai normală
în virtutea acestui concept mai atent
te
plouă rece şi trist
pe Roman Doljeşti şi Paşcani
pe urmele paşilor tăi
plouă amarnic de trist
pe suflete încărcate de vis
pe infantile mânii şi orgolii
plouă şi ploaia tu n-o mai
noapte de toamnă-
prelunga tăcere din
ochii tăi stinși
.-.
ecou de clopot-
frunză îngălbenită
pe leagăn de vânt
.-.
semne de iarnă(?)-
brumă pe proaspăt mormânt
dorul de
pe douăzeci a cincea ar putea să fie
deznodămîntul omenirii.
catastrofal, oribil peste datul firii,
pe douăzeci a cincea ar putea să fie.
şaizeci şi opt e număr de mânie,
iar pentru pace-i
le țineai,așa,în mînă,
le priveai și nu-mi d`am seama:
oare ce vroiau să-ți spună,
despre mine,violetele de parma?
și în aer întrebarea a rămas
și-a ta e vina...
violetele de parma
rîd cu
se pare că se face revizie la sirenele ALA
tremură mașina de rufe la storcător
duța și duțu mănâncă goglențuri
din litieră strâng rahatul de mâță-n balcon
ceru-i senin soarele râde cu gura până
2008, sfârșit de octombrie. Era într-o joi. Până c-o săptămână în urmă fusese o toamnă blândă. Trandafirii agățători râdeau încă-n boboci și în flori, iar frunzele de gutui, de măr, de zarzăr și prun
domnule profesor m-ai dezamăgit
după doi ani de meditații cu tine
la fizică sunt tabula rasa
mai mult
cu dicționarul de științe în mână
constat că de fapt
cecul în alb acordat
nu îl
un braţ nevăzut mă ia binişor din tablou, îmi şterge cu grijă culorile de pe chip până rămân doi ochi curioşi să-l privească din unghi variabil.
în vis ştiu că e vis şi pot să-l duc pe făgaşul de
cum sunt nici nu mai știu
de-o vreme când râd simt în râs
o crispare și bucuria se duce naibii
am devenit imun la durere și-n sinusuri
simt înțepături calde doar când văd
un prunc stâlcind
stăm față-n față eu cu mine
cel care cred că e și cel ce sunt
el ca din cer aerian eu greu pământ
stăm față-n față eu cu mine
ne pândărim și nu-i a bine
prea plin de el eu gol până-n
versurile nu sunt frunze căzute
din copacul gândirii
nici fluturi zburdalnici din tâmplă
nici scremete
vaete
doruri
sunt doar instantanee
fotografii fugare de suflet
de dragă pe lume mi-a
după zece ani descopăr că vaca furată-i la tine
tu nu că-i a ta de capul meu n-am voie să-mi
fac dreptate cu toate că meriți să-ți rup
câteva ciomege pe spate
fac plângere taxe DNA cătușe mascați
Ulița ei se deschide-n șosea ca un Y. Cineva, cândva, în unghiul răsfrânt a sădit un parmen auriu.
Singur și neîngrădit poate de-aceea era respectat de copii.Ne urcam în el și-l scuturam să-i
unic și irepetabil
în universul trăirilor tale singur
ești ca bulgărașul acesta de sare
rămas nedizolvat
curios
de forma lacrimei
după saturarea saramurei
până la plutirea de ou
taci și
cîndva în zorii bărbăției pe când
hormonii nu aveau zăbală m-am
îndrăgostit de-o fată plinuță ce e drept
dar numai zâmbet exuberantă
senzuală sincer să fiu ea m-a-nvățat
cum să mă dau în bărci
binecuvântata de dumnezeu
vietate de sunt
să înot și să zbor
întins pe cer și pământ
pe curbura de zare
să mă învârt
în iarba de gând
colb al visării
oglindă în voie să
la vârsta când "de ce"-urile dor
şi-s răni pe suflet purulente,
golim cu foc ulcica de regrete
în scârba ochiului interior.
în beteşuguri paşii ni-s mai moi,
cu-obidă expirăm prea dese
greoi cuvânt neșlefuit pe scurtături
de gând empiric adevăr voit redat autonim de
echivocuri plin părând cu argumentul parului
primit la porți de fals frumos sculptat
și lăcuit
redă
amocul pregătirilor pentru crăciun e la apogeu
fiecare vrea să fie para ultra și extra
mai puțin eu
cum timp mai e berechet am zis să fac
orânduială-n balcon florile să nu fie
sărutate de ăla
înveşmântată-n voaluri de tăceri
pribeagă prinsă-n laţul mării
ascunzi sub ruj pe buze gustul sării
înveşmântată-n voaluri de tăceri
cine te ţine-n cuşca unui ieri
pe astăzi să îl dai
seară blândă de toamnă. soarele lunecă lin spre geana apusului. frunzele pădurii de pe versant se-ntrec în nuanţe de-aramă. drona urcă mărind perspectiva. oraşul de la poale e un furnicar de maşini
.............................
Cică s-au găsit urme umane pe lângă cele de dinozaur.
Oare erau ale noastre?
.................................................
Ieri am văzut, ca atunci, doi pui de