pe beldie-n sus

amocul pregătirilor pentru crăciun e la apogeu fiecare vrea să fie para ultra și extra mai puțin eu cum timp mai e berechet am zis să fac orânduială-n balcon florile să nu fie sărutate de ăla sub zero zis și făcut într-un ghiveci lângă-o beldie crescută dintr-un fulg adus de vânt o goangă un cărăbuș un coleopter mă rog amorțit cu gaidele-n sus dând de căldură face câteva mișcări din picioare se-ntoarce și-o taie pe beldie cu avânt până la mijloc e totul ok dar ea începe ușor să se-ndoaie tenace cu lăbuțele el tot vrea mai sus înconștient că susul e vale și cade vrea încă și încă să-și repete urcușul măi sisif îi zic de ce ești dobitoc nu vezi că totu-i zădarnic tai beldia presor o mână de mraniță nouă el scormonește prin ea se oprește se bucură zic o fi găsit în sfârșit acolo ceva de ce oare suntem cărăbuși tot urcând pe beldia vanităților noastre când doar trebuie să căutăm în mranița prezentului că oricum vom găsi să ne bucurăm ceva bun