Poezie
la voia ta
1 min lectură·
Mediu
cum sunt nici nu mai știu
de-o vreme când râd simt în râs
o crispare și bucuria se duce naibii
am devenit imun la durere și-n sinusuri
simt înțepături calde doar când văd
un prunc stâlcind cuvintele
râzând în doi dinți
poate nu mai sunt normal de când m-am
săturat să fiu baltă în mijloc de drum
cu apa zvârlită în părți de fuga roților
și tot s-o adun mereu mai murdară
c-aș vrea să fiu o băltoacă în mijloc
de câmp să mă bucur la gândul că voi
reveni ca rouă pe viitoarele flori
parcă nici mie nu-mi prea mai pasă așa că
de-s gol umple-mă viață cum vrei
de-s plin golește-mă spală-mă
și fă-mă la gâtu-ți nod de năframă...
022.544
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “la voia ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14064596/la-voia-taComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de naframa,curgerea plina de trairi a versului tau. Forta vietii ne este transmisa din taramurile copilariei...nedeterminarile si cautarile existentiale sunt inerente unui suflet de poet.
0
ziceai că-s trăiri ca niște foșniri
prin papura clipei a unor lighioane de gând
tot bucuros ți-aș fi mulțumit
pentru răgazul citirii și semn.
cu prietenie, Ioan.
prin papura clipei a unor lighioane de gând
tot bucuros ți-aș fi mulțumit
pentru răgazul citirii și semn.
cu prietenie, Ioan.
0
