ianuar primăvăratic

cîndva în zorii bărbăției pe când hormonii nu aveau zăbală m-am îndrăgostit de-o fată plinuță ce e drept dar numai zâmbet exuberantă senzuală sincer să fiu ea m-a-nvățat cum să mă dau în bărci pe pat cum e să mă simt bine-n doi cum să nu fiu un iepuroi etcetera până-ntr-o seară când ținând de mână un copil o doamnă ne-a prins în pat în pielea goală nu ți-e rușine mamă cu-n copil la cotozbiru a luat-o atât și-a devenit o alta plângând a tăbărât cu pumnii țipând că-s un nemernic că am violat-o normal că am plecat precum și Creangă din Ozana altădată să aflu mai târziu că-i dusă rău că schizofrenele rămân cu chipul de la început de boală la un pahar cu prietenii-ntr-o sară se bucurau că-i cald și bine că merg centralele mai rar facturile în sute-s mai puține cum tot voiau părerea-mi despre vreme le-am spus zâmbind e prea devreme să nu vă bucurați atât și basta eu cred că-i schizofrenă iarna asta