IPIoan Postolache-Doljești
Verificat@ioan-postolache-doljesti
Roman
„cuvântul scris - veșnicia sufletului”
trăiesc e oul întreg nu-l sparg să iasă puiul
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
"ține"-te de versul trei o clipă...
încolo e OK. Ioan.
încolo e OK. Ioan.
Pe textul:
„acolo" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextchiar așa:
dată cu capul de sus
rostogolită pe scară...
mulțumesc și-ți salut revenirea. Ioan.
dată cu capul de sus
rostogolită pe scară...
mulțumesc și-ți salut revenirea. Ioan.
Pe textul:
„în zori sub secera lunii" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextai perfectă dreptate.
mulțumesc pentru atenție și încurajatoarea steluță. Ioan.
mulțumesc pentru atenție și încurajatoarea steluță. Ioan.
Pe textul:
„și nu uita prietene" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextcuvânt și unealta cuvântului fiind
cum sunt toți poeții acestui pământ
te-ai și l-ai făurit
șlefuit
cum ai și s-a vrut
în marile singurătăți ale clipei
contemporani
unul de altul nu am știut
acum singurătățile tale cu tine cu tot
au plecat în pământ
în tânguire de clopot
un amic s-a făcut clopot și el
să-mi poată auzi urechea de tine
poate că asta e veșnica ta pomenire
plus niște-ngăimări de cuvinte uzate
"dumnezeu să-l adihnească"
"lumină să-i dea dumnezeu"
și așa mai departe...
deasupra de lume acum
zâmbești poate la vorbele lor
ca și mine mereu ai știut
că poetul e ultimul avatar
a lui dumnezeu pe pământ
final al metempsihozei
purificat prin cuvânt
să se reîntoarcă în sine...
la revedere îți spun Radule
în Matricea Divină ne-om întâlni
ne-om recunoaște
și ca îmtre prieteni
ți-oi povesti
ce și cum a mai fost după tine... Ioan.
cum sunt toți poeții acestui pământ
te-ai și l-ai făurit
șlefuit
cum ai și s-a vrut
în marile singurătăți ale clipei
contemporani
unul de altul nu am știut
acum singurătățile tale cu tine cu tot
au plecat în pământ
în tânguire de clopot
un amic s-a făcut clopot și el
să-mi poată auzi urechea de tine
poate că asta e veșnica ta pomenire
plus niște-ngăimări de cuvinte uzate
"dumnezeu să-l adihnească"
"lumină să-i dea dumnezeu"
și așa mai departe...
deasupra de lume acum
zâmbești poate la vorbele lor
ca și mine mereu ai știut
că poetul e ultimul avatar
a lui dumnezeu pe pământ
final al metempsihozei
purificat prin cuvânt
să se reîntoarcă în sine...
la revedere îți spun Radule
în Matricea Divină ne-om întâlni
ne-om recunoaște
și ca îmtre prieteni
ți-oi povesti
ce și cum a mai fost după tine... Ioan.
Pe textul:
„Poetul Radu Șuiu a plecat" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Contexte crugul pe care îl trecem
nepermis de repede
inconștienți aproape
doar prea târziu realizăm
că ne-am grăbit trecând pe roșu
și da
miroase norii buluciți pe noi
a rânced
nu
nu-i niciodată prea târziu
să aruncăm vechiturile
întru o nouă primenire...
cu bucuria lecturii, Ioan.
nepermis de repede
inconștienți aproape
doar prea târziu realizăm
că ne-am grăbit trecând pe roșu
și da
miroase norii buluciți pe noi
a rânced
nu
nu-i niciodată prea târziu
să aruncăm vechiturile
întru o nouă primenire...
cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„la douăsprezece fix" de Teodor Dume
0 suflu
Contextun ș în plus la oglinzi
și marea bâlbă de la versul patru
în sensul că cercu-i supus
perfect pătratului...
zic și eu dar poate nu-i... Ioan.
și marea bâlbă de la versul patru
în sensul că cercu-i supus
perfect pătratului...
zic și eu dar poate nu-i... Ioan.
Pe textul:
„nu poți desface binele de rău..." de viorel gongu
0 suflu
Contextstructura-i la fel cu a sonetului, 14 versuri grupate
în două catrene și două terține sau, dacă vrei,
într-o actavă și o sextină.
octava cu rime îmbrățișate,
sextima cu încrucișate sau libere.
ce ar tebui să fie octava sonetului,în trioset
e chiar trioletul. terținele eliberează ideea
din triolet care, prin repetare obsesivă a unor versuri
o face rigidă, redându-i vioiciunea mișcării...
ideea hibridării nu-i originală, mi-am zis:
dacă Horia Bădescu a-mperechiat rondelul cu sonetul
de ce nu i-aș întinde și eu o mână trioletului
să iasă din carapacea minoră?
de-o fac bine ori ba habar n-am. eu doar propun
o nouă formă de exprimare a trăirilor.
de-o prinde și la alții bine de bine, de nu
muri-va doar ca o himeră stearpă...
nu-ți spun nici da nici nu să-ncerci și tu... Ioan.
în două catrene și două terține sau, dacă vrei,
într-o actavă și o sextină.
octava cu rime îmbrățișate,
sextima cu încrucișate sau libere.
ce ar tebui să fie octava sonetului,în trioset
e chiar trioletul. terținele eliberează ideea
din triolet care, prin repetare obsesivă a unor versuri
o face rigidă, redându-i vioiciunea mișcării...
ideea hibridării nu-i originală, mi-am zis:
dacă Horia Bădescu a-mperechiat rondelul cu sonetul
de ce nu i-aș întinde și eu o mână trioletului
să iasă din carapacea minoră?
de-o fac bine ori ba habar n-am. eu doar propun
o nouă formă de exprimare a trăirilor.
de-o prinde și la alții bine de bine, de nu
muri-va doar ca o himeră stearpă...
nu-ți spun nici da nici nu să-ncerci și tu... Ioan.
Pe textul:
„doar așa ca idee" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextochii-mi văd stele și nu-mi vine a crede.
se pare că undeva, atunci, la balcon
s-a-ntâmplat un ceva,
altfel cum să-mi explic graba gândului de a fi scris
cât o ceașcă de cafea și-o țigară,
așa, ca o coamă fluturată-n galop,
pe foaia albă să rămână urma de cal,
nechezatul întâmplător dinr-o seară...
nefiind nici așa, nici așa, i-am zis personală,
nu care cumva să strâmbe din nas cititorul,
când colo...
ce mare noroc c-am postat-o! uitătă printre
alte și alte hârtii n-ar fi fost izvor
de uimire, de-așa bucurii...
ca un actor cu trac,
în fața voastră pun un genunchi la pământ,
împreunez mâinile, capul mi-l plec cu respect
și vă spun: mulțumesc... mulțumesc... Ioan.
se pare că undeva, atunci, la balcon
s-a-ntâmplat un ceva,
altfel cum să-mi explic graba gândului de a fi scris
cât o ceașcă de cafea și-o țigară,
așa, ca o coamă fluturată-n galop,
pe foaia albă să rămână urma de cal,
nechezatul întâmplător dinr-o seară...
nefiind nici așa, nici așa, i-am zis personală,
nu care cumva să strâmbe din nas cititorul,
când colo...
ce mare noroc c-am postat-o! uitătă printre
alte și alte hârtii n-ar fi fost izvor
de uimire, de-așa bucurii...
ca un actor cu trac,
în fața voastră pun un genunchi la pământ,
împreunez mâinile, capul mi-l plec cu respect
și vă spun: mulțumesc... mulțumesc... Ioan.
Pe textul:
„apusul înflăcărat ca un nou răsărit" de Ioan Postolache-Doljești
Recomandat0 suflu
Contextîncerc doar o-întrebare:
dacă înscrierile pentru concurs se pot face până pe 15
de ce de pe 12 accesul e interzis, se cunosc cumva deja câștigătorii?
dacă înscrierile pentru concurs se pot face până pe 15
de ce de pe 12 accesul e interzis, se cunosc cumva deja câștigătorii?
Pe textul:
„Concursuri de creație Max Blecher" de Paul Bogdan
0 suflu
Contextnume predestinat de-a fi poet al distanțelor,
de spațiu, de timp,
de vrere, nevrere,
de gând, de cuvânt,
de ne... și de plăcere,
de zâmbet
în cuie bătut de durere...,
poemul acesta-l citesc
dezbrăcat de cuvânt cusut
cu ac de prisos,
doar atât:
există o închisoare-a poeților
unde pasărea-i văduvită de zbor,
îngerul de-nchinare
și omul fericit e fără de zâmbet...
există o închisoare-a poeților
unde stelele devin căzătoare
și anotimpul nu mai e anotimp pe pământ
și albii de ape-s secate...
există o închisoare-a poeților, da,
unde cele ce sunt nu sunt în cuvânt,
ca lacrima mamei prinsă-n năframă,
apă sărată în colț de gură de nebăut...
există, da, o închisoare-a poeților,
zi din noapte fără de somn,
umbră călcată-n picioare
când soarele te bate-n spinare,
cheia pierdută,
gură cusută
în așteptare
de depănare
pe mosorul de tăcere și dor...
da, e o închisoare...
cu iertăciune de crezi că peste cal am sărit. Ioan.
de spațiu, de timp,
de vrere, nevrere,
de gând, de cuvânt,
de ne... și de plăcere,
de zâmbet
în cuie bătut de durere...,
poemul acesta-l citesc
dezbrăcat de cuvânt cusut
cu ac de prisos,
doar atât:
există o închisoare-a poeților
unde pasărea-i văduvită de zbor,
îngerul de-nchinare
și omul fericit e fără de zâmbet...
există o închisoare-a poeților
unde stelele devin căzătoare
și anotimpul nu mai e anotimp pe pământ
și albii de ape-s secate...
există o închisoare-a poeților, da,
unde cele ce sunt nu sunt în cuvânt,
ca lacrima mamei prinsă-n năframă,
apă sărată în colț de gură de nebăut...
există, da, o închisoare-a poeților,
zi din noapte fără de somn,
umbră călcată-n picioare
când soarele te bate-n spinare,
cheia pierdută,
gură cusută
în așteptare
de depănare
pe mosorul de tăcere și dor...
da, e o închisoare...
cu iertăciune de crezi că peste cal am sărit. Ioan.
Pe textul:
„închisoarea poeților" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
Context"unde ești când ești?",ca o ploaie
torențială cuvintele-au curs
în caietul de însemnări de lectură.
redau doar două mici fragmente să nu plictisesc:
sunt toate unde sunt părând că-i firesc
firesc pare că suntem și noi unde suntem
dar totu-i părere
oropsită e tâmpla mereu de-ntrebări
pârdalnică-i inima
cu vrere și fără de vrere.
cu biciul stăm pe privire să cate-nainte
ca-ntr-o dușmănie de sine:
"doat tu ai vrut"...
coada ochiului cată în urmă
morminte de vise se-nșiră-n trecut...
..............................
micuță desculță pe umeda plajă
așa cum privești depărtarea
pari semn de mirare la ultimul vers
din melancolica poezie ce-i marea
și... de-ar fi doar atât...
cu mulțumiri de trezire
din cețurile-mi reci ale zilei, Ioan.
torențială cuvintele-au curs
în caietul de însemnări de lectură.
redau doar două mici fragmente să nu plictisesc:
sunt toate unde sunt părând că-i firesc
firesc pare că suntem și noi unde suntem
dar totu-i părere
oropsită e tâmpla mereu de-ntrebări
pârdalnică-i inima
cu vrere și fără de vrere.
cu biciul stăm pe privire să cate-nainte
ca-ntr-o dușmănie de sine:
"doat tu ai vrut"...
coada ochiului cată în urmă
morminte de vise se-nșiră-n trecut...
..............................
micuță desculță pe umeda plajă
așa cum privești depărtarea
pari semn de mirare la ultimul vers
din melancolica poezie ce-i marea
și... de-ar fi doar atât...
cu mulțumiri de trezire
din cețurile-mi reci ale zilei, Ioan.
Pe textul:
„iubirea e acolo unde e" de Dorina Șișu
0 suflu
Contextdar de-o luăm pe scurtătura concretului...
cu mulțumiri de trecere,Ioan.
cu mulțumiri de trecere,Ioan.
Pe textul:
„agonie" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextmă pălește și pe mine o dată
pojarul liric și fac niște chestii
mai presus de puteri
și tu
bun prieten ce-mi faci
zbang
cu steaua în cap
da mulțumesc pentru cucui Ștefane mulțumesc dar
asta să știi nu se iartă...Ioan.
pojarul liric și fac niște chestii
mai presus de puteri
și tu
bun prieten ce-mi faci
zbang
cu steaua în cap
da mulțumesc pentru cucui Ștefane mulțumesc dar
asta să știi nu se iartă...Ioan.
Pe textul:
„de ziua ta iubito te aștept la mine" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextpentru bunăvoința acordată "nimicului"
și pentru vorba bună.
cu toată stima, Ioan.
și pentru vorba bună.
cu toată stima, Ioan.
Pe textul:
„provocare parșivă" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextîn numele codrului meu de gânduri
că i-ai acordat câteva clipe de atenție...
cu toată stima, Ioan.
că i-ai acordat câteva clipe de atenție...
cu toată stima, Ioan.
Pe textul:
„în codrul meu" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextde ce în lava vulcanului
în acel nou pământ părând steril
atât de vânjos își înfig rădăcinile
semințele aduse de vânt
și mi-am zis să răbufnesc
cu toată forța nepăsării
cețurilor reci ale vieții
să le dau flit și-n noua lavă de gând
speranțele să-și înfigă cu-avânt rădăcina...
mulțumesc pentru popas
pentru bunul cuvânt. Ioan.
în acel nou pământ părând steril
atât de vânjos își înfig rădăcinile
semințele aduse de vânt
și mi-am zis să răbufnesc
cu toată forța nepăsării
cețurilor reci ale vieții
să le dau flit și-n noua lavă de gând
speranțele să-și înfigă cu-avânt rădăcina...
mulțumesc pentru popas
pentru bunul cuvânt. Ioan.
Pe textul:
„închis" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contexta pământului îmbrăcat în pielea femeii
ajunsă modelul primăverii cu toată
încărcătura ei de simboluri,
cursivitatea firească a înlănțuirilor metaforice
precum și finețea relatării pur feminine,
la care noi bărbații n-avem acces,
face din poezie un tot al trăirilor pure care,
pe mine cel puțin, mă lasă cu gura căscată și
din invidie îmi vine să-i dau pumni imaginari
bibilicului meu că nu i-a trecut, lui mai întâi,
prin minte, adevărul pe care tu l-ai descris.
felicitări, Cristina! Ioan.
ajunsă modelul primăverii cu toată
încărcătura ei de simboluri,
cursivitatea firească a înlănțuirilor metaforice
precum și finețea relatării pur feminine,
la care noi bărbații n-avem acces,
face din poezie un tot al trăirilor pure care,
pe mine cel puțin, mă lasă cu gura căscată și
din invidie îmi vine să-i dau pumni imaginari
bibilicului meu că nu i-a trecut, lui mai întâi,
prin minte, adevărul pe care tu l-ai descris.
felicitări, Cristina! Ioan.
Pe textul:
„Zefir" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
Context"... cozonacii gândirii" dar mi-am zis
că poeziile sunt tot... de-ale gurii...
mulțumesc de trecere. Ioan.
că poeziile sunt tot... de-ale gurii...
mulțumesc de trecere. Ioan.
Pe textul:
„de-ale gurii" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context