Poezie
la douăsprezece fix
carte: fără grupă sanguină
1 min lectură·
Mediu
unii încep să arunce din lucrurile
de care s-au folosit
o viață
nu pentru că nu le-ar ști rostul
ci pentru că așa le este credința
arunc și eu cu privirea
toți norii promiși
până la capătul cerului și
totuși
miroase a ploaie și a mult rânced
doar sângele fierbinte
ca o liniște
îmi urcă prin vene
contra cascadelor morții
semaforul de la colț s-a blocat pe roșu
e douăsprezece fix
014.011
0
nepermis de repede
inconștienți aproape
doar prea târziu realizăm
că ne-am grăbit trecând pe roșu
și da
miroase norii buluciți pe noi
a rânced
nu
nu-i niciodată prea târziu
să aruncăm vechiturile
întru o nouă primenire...
cu bucuria lecturii, Ioan.