Ioan-Mircea Popovici

speranta-i dusa peste ape luase ieri un vechi vapor
pleca-n furtunile de toamna spre insula din RodadoR
se adancise in regrete pierzand increderea in ea
lasa batranei o comoara si-n cap-compas tintind spre stea...

George, poezia este o vibratie pe-o singura coarda avand drept capete doua elemente: acest eveniment al care nu m-am invrednicit sa ajung:

http://ghelasiegheorghe.blogspot.com/

si randurile care le-am primit de la cineva de departe si care poate se supara ca-i trec numele sub tacere... fac asta sa nu-i sperii ingerul...

\" ce te legeni plopule… lasa-ti frunzele sa zboare… ele, de la sine, nu cad niciodata…



iti voi cere, intr-o zi, plopule, sa ma imbratisezi cu toata amintirea… sa nu eziti, sa nu ma refuzi… sa lasi crengile-ti sa ma impresoare… nu se stie inca daca atunci vei avea frunza sau doar bratele goale…\"

de fapt este o scrisoare obisnuita care intamplator s-a asezat in stihuri... nici nu-i de mirare, dupa cata mirare si mare respir eu aici in centrul acesta de margine de lume...

marie
tu stii
ca se intampla
sa fie

ce eu zic doar asa
dintr-un stih
vin el
clipele grele
mai tari decat versurile

peste toata halimaua
maine se aseaza neaua


intr-un fulg
oricat de mic
stiu eu bine un pitic

despre resturi si farame
la corabie parame

ochiul peștelui
peste tot

de doua zile orbul vede
si intreba precum il stii

\"ce hău din tine vrei să scormoni
și care-i scara ce-o cobori\"

de unde vrei tu fericirea
cand ai in tine mii de sori
pe ce carari ai vrea sa urce
un gand cu umbra ce n-o stii
si unde oare sta sa-ti creasca
un trandafir din clipe vii

dacă tot găsești tăcere
să-i dai vârf piramidal
cu o piatră unghiulară
și o curbă prin astral

treci si vezi Cassiopeea
cum te tine-n W spre M
Algor Mizar si cu Dante
ratacesc printr-un bazar
.......................
de aici am frant povestea
si-am taiat un nod cu cheia
punand cant pe portativ...
.........................
îți mai aduci aminte
când începeam și
când terminam ziua Poetului?

în desiș de nepătrunderi
și-n curburi de nicăieri,
bat târziul cu săgeata
și mă-ntorc de azi în ieri

vina mea, zicea zapisul, e că n-am știut să cer
o mirungere albastră și o casă de mister

și acum
urma
din frângeri,
din fragilități și piatră
să zidesc, întru iertare,
știma-știmelor
din vatră

sângerând iar pe zăpadă, albul cu un măcieș
mă orbise o lumină din Copou în vechiul Ieș

din departele de-atuncea
fac acum să fie Tymp
pentru cea mai simplă vorbă
înflorită-n anotimp

și când toate par că-s spuse,
când nimicul prinde rost,
vezi că-n toată halimauna
doar o clipă are cost

restul? paseri vorbitoare
pietre goale și sfărâme


vorba-și prelungi tăcerea, ca să afle ce gândesc,
eu dădeam cu zarul sorții, să ating tot ce iubesc
și-n atingerea subțire corzi pe trup de plop cântară,
din ecoul tău cu țărmul, câinii-gemeni mă lătrară

îmi sorbisem și cafeaua, șoaptele-și vorbeau în ceașcă
și din zațul întâmplării Infinitu-și făcu mască

s-au adunat intamplarile mute
stand sa te-asculte-n
sarbatoarea din miezul toamnei...

e sarbatoarea miezului
si tu ma odihnesti
in tacere
la o cafea cu miere...

o zi de clestar
ca un dar
castigat cu un zar
si-o sticla de horinca

aici ma opresc
ratacit de sarbatoare
ziua-n amiaza mare
pe-o alta carare

pe undeva
se intampla sa fie mereu
de ridicat un zmeu
cu ochiul
de pește-zeu

conexiuni:

http://agonia.ro/index.php/poetry/136004/Ultimul_dor

Ochiul

http://agonia.ro/index.php/author/12965/index.html

poate se leaga de cele nespuse
..........................
m-ai prins intr-o zi plina
alergatura amestecata pe gazon si zgura
frunze de plop cazute-n arsura
jumatate efemere restul iluzii
nu voi mai crede-n cuvinte desarte
nici spuse nici scrise pe-o singura parte
nici uitate-ntr-un bol
date-ndelung in rostogol

de acum
peisajul s-a limpezit
un rasfat de durere-ntr-o insulara vara
lipita cu-n istm subtire de (imp):resia de tarm
invelis de acum atunci si candva
niciodata prea mult
intotdeauna altfel

azi barca era full de manuscrise vechi
iluzia se juca cu o lupa pe mine
ca frunza uitata-n iarba
am ars
efemera privire
dincolo de amintire

ioana, ce bine ca tu stii deja ceea ce eu nu stiu inca. poate te gandesti prea profund sau prea la suprafata. daca stii raspunsurile mi-ar placea sa le stiu. nici eu si nici personajul meu nu stim... banuiesc ca ai vrut sa spui straniu... ceea ce ar fi o remarca buna...

da. strofa are alt timbru. alta tensiune. are rolul unui element de sprijin pentru o zona cu rol de tușă... evident te-au derutat coincidentele... aici e vorba de un personaj si trimiterea personala la care te-ai gandit vine din aceea ca-n chestiile personale exista rani si vindecari... banuiesc ca ghicesti personajul...

de acum nu ramane decat sa ma mir. de unde atata carare pe plaja pasilor pierduti. ca-n cele din urma ramane sa-mi amintesc cate ceva despre cararea pierduta. unul din textele lui remmy pe langa injuraturile marinaresti era aceasta chestie criptica: \"pe cararea pierduta oul de aur\". doar alexis stia ce spunea pasarea lui vorbitoare. ieri cadn l-am intalnit zicea ca nu mai stie nici el. imi vorbea despre ultimul cerc magic despre o tumoare la cap de amnezii si hartii ratacite...

si el ca si septembrie zicea ca-i grabit... ca ceva ii lipsea ca sa-si termine filmarile... imi spunea ca pe cararea lunii cresc pietre si regreta ca ieri a pierdut mustaria...

Maria, multumesc pentru medalionul de septembrie... poate de nu-mi cereai ploile uitam florile de cactus si trandafirul... curand vor veni si ninsorile... dar e inca toamna... am trecut de prima treieme...

(H)elia, tu stii ca aceasta strofa

am privit spre stele impreuna
scarile de raze le-am suit
anii mei cu anii tai de mana
s-au tinut si-apoi i-am impartit

este bila alba dintr-un joc de snooker...
cand am spus prima oara \"o bila se rostogoleste pe scara\" m-am intrebat \"de unde-a pornit\" apoi au venit si restul intrebarilor... niciodata o intrebare n-a ramas fara raspuns...

curand va vedea si el ca magarul avea ce sa caute pe zebra... curand va creste si Mic va urca titiul si se va intalni cu Andante, Dante, Ragno si... vrajitoru doru... si vor trece prin rodador pe la salcii... si nu vor sti ca ieri dunga albastra se facuse cerc magic si ca-n cer norii se dadusera la o parte si-au lasat sa se vada o inima...

o lacrima pe glezna cuvantului
un loc uitat in urma gandului
o culoare pentru amanari si uitari
un tarm inalt
cu carari coboratoare
la marea intrebare
de unde si de ce oare
tai intrebarea de ce
si ramane de unde
si-n tehnicile lui micul print
sarim intrebarile
si ne raman mirarile

primul raspuns lui doru-vrajitoru-luptatoru. in loc de septembrie stapan, septembrie voiajor, ratacitor, a toate imblanzitor, cu munte, deșert și izvor... mai aveam un izbavitor dar acum e tarziu... voi reveni cand apele se vor limpezi... nu era ratacitor... ghiceste-l tu... deja am pasit in octombrei... maine este un alt inceput... universitaria-mundi... asa trece gloria lumii! pe unde esti, de unde vii?

apoi ar mai fi de taiat niste incetiniri si incercate niste trimiteri exacte. septembrie a luat ultima zi din august si-a starnit ploi de toamna... apoi, in recompensa, ca-n teoria echilibrelor, a lasat zile de vara sa se repete iară...

Adrian, ma bucur sa aud asta. Elena, poate cu cheia asta gasesti usa si se vede mai bine ca e vorba de-o complementaritate:

el prinsese răsăritul și eu nu
la el era senin la mine nor

da, Maria. punct ochit, punct lovit. numai că acum e momentul in care povestea trece pe pelicula... spinul de atunci acum e cactus inflorit... si totusi, ar mai fi si frunzele spinului... tu ești mai sloteristă ca sloterius și mai zelkanistă ca zelkanu...

lumina dimineții aruncă-n limbi de foc
și gânduri nerostite și miza din noroc
din gânduri nerostite voi scrie un poem

cu mulțumiri... ieri mi-ai rotunjit colțurile ultimilor neliniști... alexis a trecut și pe strada garii... ce n-am apucat sa-ți spun, omul cu glugă trece acum zilnic pe la scara mea și fumăm o țigară... mic i-a furat o imagine care nu am reușit-o cu Ucenik...

iar mulțumesc pentru ploi și mai ales pentru drumurile tale care-s precum cărările muntelui meu...

Florine, exista pe undeva-n Cartea Înțelepciunii o vorbă: \"nu judeca pentru a nu fi judecat\". eu judecata o asociez acestei zone. si-o leg de altă treaptă \"fericit cel care n-a stat în sfatul necredincioșilor\"... evident, filosofia face speculații și atrage adevărul în oglinzile ei... a rationa însă-i un pic mai matematic decât a filosofa... sper că nu mergem până la giudețul (judecata) înțeleptului cu lumea... a raționa înseamnă un șir de implicații cu tabelul de adevăr al implicației, care-i ca o lege de compozitie. a judeca însă... cam ce-ți spuneam la început...

peisaj cu ceas desteptator, luna, rana, lacrima pe fundal purpuriu...

\"luna întoarce deșteptătorul spre vise,
corzile vieților noastre- tot mai subțiri

Cum să mă-ascund de rana
care mustește lacrimă după lacrimă,
în nebunia mea purpurie?

e mai bine să dormi,
dragostea mea,
tristețea mea!...\"

florine. pe scara erorilor (scara lui escher) unul din primii amici purta numele florin. un fizician la nivelul stagiaturii in doctorat cu multe discutii pe tema erorii. de aceea vin si-ti zic: \"Nici o eroare anterioară nu seamană cu alta\" s-ar potrivi mai bine a fi formultata \"nici o eroare n-ar exista fara precedentele\". pentru ca o scara fara treptele anterioare n-ar mai fi scara.
si apoi ti-as mai spune ceva: tu iei adevar absolut ce spune unul sau altul? ce-i daca in citatul acesta vinovat e Nietzsche \"suntem adesea judecați pentru virtuțile noastre\". daca ar fi spus \"invidiați\", dar judecați, înclin să cred că nu... mă opresc că e dimineață deja...

poti lua si partea acesta \"portant, el mereu...vrea ceva...\" vezi textul urmator cu observatia de-a lua unele chestii drept interogatii... ma bucur ca ai sesizat aspectele din \"lip(s)este\"... care sunt prelungiri si taieturi aproape asimptotice...

te-a păcălit. știma apelor nu se poate ineca. ea este un fel de e la puterea x. intre legendele stradelei se povesteste despre o aratare care aduce a sirena avand coada de peste si cap de lebăda. îți zic despre asta pt. că cineva zvonise că lebăda asta pește ar fi murit și a doua zi s-a pornit o anchetă...

cvartetului vostru, cu multumiri. intentionam sa va raspund pe rand. deocamdata ma ingrijoreaza alexis si raspunsurile mele nu se leaga, nu se aduna. dupa ordinea spuselor avem alexism, sloterism și zelkanism. numai că așa s-au inteles ei. semnatura in ordinea varstelor.

Ada, mai stii ceva de stima apelor? Doru-Vrajitoru, multumesc de site. Caline, intre noduri, ochiurile navodului, cu care se intampla pescuirea minunata (cu trimitere la sarbatoarea de azi). George, ultimul sunet nu se pronunta...