între noi

să văd mai departe apăsasem marginea chiar nu mai aveam răbdare să stau să aflu până când și unde duce rătăcirea trebuia să te aștepți la asta mi-ai spus tu da ce stupid am putut fi să cred că-l voi găsi în carne și oase de vreme ce el era în poveste și eu rămâneam mereu mult în urma poveștii o singură dată s-a întâmplat să ne îmbătăm amândoi când ne-am trezit te-ai oprit într-un gând strâmb te-ai uitat în ochii mei și-ai tăcut fulgerând asta nu se va întâmpla niciodată poți să-mi ceri orice numai asta nu ai putut să mă păcălești atâta vreme și eu să te cred răsăritul cu ponna cu iluzia și singurătatea oglindirile de ieri seară pescăria și celelalte sunt născociri umbrele noastre sunt halucinații în cele două geamantane am găsit visele e nor și eu pierdusem răsăritul ponna se așezase la usă te rog nu fă asta prea târziu el prinsese răsăritul și eu nu la el era senin la mine nor la al șaptelea val un mal aveam de acum o herghelie și nici un călăreț lătratul de câine își căuta cântecul tu ai ales cântecul întâmplărilor ai întins spre mine bricheta ca cea pe care alexis o purta-n vestă aprinde te rog castana asta iau foaia nescrisă îndes în ea tutun de pipă răsucesc de-o țigară și-i dau foc papagalul lui alexis pe umărul manechinului din lemn de gutui vreascurile… (interogațiile și afirmațiile dau sensuri diferite... de exemplu, după ce i-am aprins țigara, m-a întrebat: ai aflat? in textul meu scrie: ai aflat... ) Constanța, 27 septembrie, 2009