Ioan-Mircea Popovici

Dincolo de așteptările mele
Iată că Albăstruiu lui George Pașa, zis Pașadia
Și Poemul lui Vasile Mihalache, zis Rostogol
Au ajuns la Pescărie într-o zi sfântă de luni
Lunea Sfinților Trei Ierarhi
De după Duminica de ieri, a oamenilor de zăpadă...

“De un ceas te aștept
soarele a plecat din gutuie…

eu cu tine
rostogoleam prin nisip
ani perle până la urma
când ai plecat la mai bine…”

O poezie, marca Nuța Crăciun, scrisă
Cu sentimente colorate-n culori perlate

„între amintiri stă imaginea ta îndepărtată”

„numele tău e un zid care vorbește
și se citește pe verticală,”

„dacă ne întâlnim întâmplător
pot să te învăț cum să mergi desculț
pe un câmp de spini fără să simți durerea.”

Nava amiral
Din Flota de Haikuuri
Este aceasta

"-Sinbad, de unde
ai toată flota asta?
-Din România!"

Mă revanşez şi mă aşez la scris
Niciodată nu e prea târziu
Aşa-i moştenirea la noi, din tată-n fiu
Mai bine mai târziu decât niciodată
Cel mai bine-i acum, decât altădată

Iată, azi, un text scurt pe doi
https://www.poezie.ro/index.php/personals/14163155/Ia-%C5%A3i__singur
Pentru noi este destul...
https://youtu.be/DSQ6UZnNYT8

Ieri am dat o tură pe la prietetenii de pe poezie.ro
Azi am descoperit că de Vasile Rostogol am uitat
N-am mai dat pe la el cam de multă vreme
Te rog transmite-i salutari lui Vasile
De la noi, din Constanta, de la Pescărie
Unde trăim din Pictură, Poveste şi Poezie

Pe o scară fără nume care urcă şi coboră
Zbor de pasăre măiastră însoţită de o cioară

Eu m-am născut înainte de a mă naşte
Purtător în inimă a Învierii de Paşte
Singurătatea mea este a alergătorului de cursă lungă
Printr-un Tymp cu abstracţii stelare, cu Soare şi Lună

Egal cu Jumătăţile Inegale de Infinit
Prin amphiteatru, teatru, bibliotecă, atelier şi stradelă
Flaşnetarul cu papagal şi flaşnetă cu manivelă
Pictor cu şevaletu-n spinare ca geamgiul şi tocilarul
Care pune geamuri şi ascute foarfece şi cuţite
Mă fac şi eu util, la baraca de tir
Ucenicind cu Nea Dinel şi cu Dorra
La decorul fericirii cu ora

În baraca mea, când ajungi la sertăraş, fă-i te rog o fotografie din exterior... în loc de mâner are o sfoară şi-un şnur de labirint... în interior, un caiet de artimetică cu probleme serioase şi cu răvaşe de genul: Ai un gând stelar atât de frumos că-i imposibil să nu fie cu zbor spre izvor. Filozofia noast răde viaţă este că Pictura, Viaţa şi Poezia au viaţă veşnică doar cu lumină şi întru veselie, daruri să fie! Ca semn de prietenie, parola este "Să fie într-un ceas bun, cu clipe lungi." Ce sunt clipele lungi? Clipele care au casă în inima ta...

Dintr-o altă perspectivă, Maria din Montreal
Are Cheia Insulei de Mâine, din Arhipelagul Fericirii
Cu Cărările Inimii pline de urmele Poeziei din Vie
Via din care se face vinul despre care vorbeşte Poetul
Şi care se întreabă, în fel şi chip
Floare-albastră de cicoare
Cine-o să găsească, oare
Cheia visului de joi
Care stă sămânţă-n noi
Cum stă apa la zăvoi?
Chiar n-a mai rămas nimic
După ce Maria a plecat?

Nu. Maria n-a plecat.
Ea doar a schimbat locul.
Schimbând locul, a schimbat şi tonul.
Obiceiul i-a rămas acelaşi.
Cel puţin o dată pe an
Trece pe acasă şi pe la noi
Cei care-i suntem prieteni
De la începuturi până la nesfârşit

Nu, nu. Maria trăieşte-n inimile noastre
Aici n-o mai răneşte nimeni şi nimic…

Se vede clar că-i vorba de o Carte Scrisă cu Sufletul, motiv pentru care-l felicit pe Autor, cu dorinţa de-a avea şi eu Cartea. Între poeţii de ieri şi cei de azi, singura diferenţă, poziţia. Poziţia lor faţă de societate şi poziţia societăţii faţă de ei. O carte nou apărută, de cele mai multe ori îmi apare ca o speranţă pierdută. Între lucrurile triste din ziua de azi, proasta distribuţie de carte de la noi îmi pare o tristeţe ca un război între a fi şi a nu fi, de cele mai multe ori războiul fiind câştigat de ce este mai rău pentru noi. Felicit Autorul şi Editura cu semnul steluţei aurii pentru Autor...

Zic şi eu, nu dau cu parul
Cărţile se cer citite
Fotografiile se cer privite
Într-un fel sau altul, toate se cer


Petru, George, Ioan, Ilie, Dan, Nicolae şi Ştefan
Şapte călăreţi pe Plaja cu Suflet
Stăpâni pe ei şi stăpâniţi de poveste
În miros de fân şi şoapte, mere, pere şi gutui
Au sădit în mine versul cu şoptirea nimănui

Între Existenţă şi Adevăr
De la oul lui Columb
Orice-aş spune, orice-aş face
Pâinea tot aşa se coace
Nodul Gordian se taie
Steaua lerului pe cer
Se coboară în mister
Cu o rază de lucire
La o iesle de iubire
Unde au ajuns trei magi
Daruri multe în desagi
La Pruncuţul-Împărat
Domn al Veşniciei-Rai
Veste vine dinspre mare
Val albastru-n sărbătoare
Leru-i, Doamne, ler
Am pornit de ieri colind
Într-un labirint
Şi suntem cu daruri multe
Dorurile de pe Munte
Astăzi au ajuns la Mare
Festival de sărbătoare
Vestitoare, cu luceferi
Trei păstori, şapte feciori
Şi o mie de surori

De la Prisecaru Alice
Veste mare Dânsa zice
Sub semnul lui douăzeci şi doi

“Bună dimineața, vechi prieten virtual. În această zi se pot anula datoriile karmice sau se pot mări. 2 este un simbol al echilibrului: Binele cu Răul, Ordinea şi Haosul se împletesc armonios în el. Încearcă în această zi să te abții de la gelozie, invidie, agresivitate, cuvinte supărătoare, mai ales cele rostite în grabă. În această zi probabilitatea unor schimbări în viața ta va crește, vei fi vizitat de gândurile și ideile cele mai benefice. Este la fel de important să vă scrieți planurile pentru anul viitor, scrieți totul în detaliu. La ora 22 :22, minutul de aur, trebuie să îți spui cea mai dragă dorință, şoptit sau cu voce tare. Tu, cel care locuieşti lângă Mare, toate cele bune şi de folos ţine-le în ascultare. De la mine pentru tine, între cele alpine şi cele marine, toate clipele lungi să-ţi trăiască, să se înmulţească, să se împlinească aşa cum le ai acum în inima ta...”





Constanţa, Marţi, 22.02, 2022
(Palimsest numeric)

Întâmplător sau nu, azi am dat peste noi, pe Terasa lui Herimon
Tu, în povesea ta, “În spatele tău, râsete. Râsete de vară, ușoare, cu umbreluțe colorate la mijloc și baloane de săpun la margini - năvălesc pe terasă, se cațără ca niște iedere sprintene și indisciplinate, chiar și pe umerii mesenilor mai tăcuți, apoi se încolăcesc în jurul urechilor ciulite.
Imperturbabil, îți bei cafeaua (a câta să tot fie?)”
Eu în povestea mea
“Pe ton de şotron, lângă şopron
(O bătaie la uşa inimii)

Pe pagina mea de azi
Povestea cu brazi, stejari, pupeze şi tei
Cu amintiri frumoase, din trei în trei
O bătaie la uşa inimii

- Cine-i?
- Om Bun.
- Prietene Om Bun, bine-ai venit!
- Ţi-am adus noutăţi...

Şi azi este zi mare
Fiind 8 februarie
Este Ziua Infinitului în picioare
Cu cei 5 P în deplină germinare

Gândul inimii poate să zboare cu ochii închişi
Interiorul se vede-n sărbătoare
De cum iese din mare Soare-Răsare

Te uiţi şi tu de jur împrejur
Mai spui o ideea nouă, mai vorbeşti cu o floare
Cu un nufăr, cu un cactus, cu o floare de cicoare
În felul acesta prinzi înflorirea în desfăşurare
Cele mai fericite clipe le are copilul în apă, la Soare...

Ceea ce este bine să ştim

E de preferinţă să înmulţim, să le îmbogăţim

De cele bune şi de folos, nu trebuie să ne ferim

Grădinărim, navigăm, împărtăşim”

În vers alb, Albăstruiu îşi spune Cuvântul
Cine să-i cuoască Gândul dacă nu ea
Inima care le simte şi le ştie pe toate
Şi câteva pe deasupra
Semn de carte, de-departe
Albăstreşte Infinitul
Floare-albastră de cicoare
Cine-o să găsească, oare
Cheia visului de joi
Care stă sămânţă-n noi
Cum stă apa la zăvoi?

Pe maidanul de lângă garaj
La baraca de tir
Spicuiri de marturisiri

Greierii cântă fără încetare
Aşa ceva nu s-a mai pomenit
De când mă ştiu eu...

Se întâmplă în vis,
Păzitorul meu să-mi apară
Prieteneşte, la o pipă şi-o ţigară
Să-mi spună:
- Simplu, aici şi acum
Spune-mi tot ce te doare
Adevărat şi profund, nu ca un val de mare

- Spune-mi ce pot să fac şi unde greşesc
Spune-mi şi când să tac şi când să iubesc
Spune-mi unde şi când să mă iau după gând
Să pictez şi să cânt, colorând, luminând

- Venise ieri o tristeţe pe sufletul meu
- Aceasta nu poate fi de la Dumnezeu
- Vin la tine să-mi spui şi unde şi când şi cum...

Marea de cuvinte duce corabia vieţii
Acolo unde-o duce cârmaciul
Indiferent prin câte furtuni ar trece

Fiecare clipă are-n ea veşnicia.../ Cu un ochi de apă şi celălalt de foc/ Lucrurile invizibile devin vizibile/ Ceea ce-i sămânţă de pus la rodit/ Suflet pentru suflet, floare pentru floare
Seminţele duhovnicesti primite de la Isihie întru bucurie, să fie.

Sigur, nu poţi mulţumi pe toată lumea… La început am trăit această naivitate, că poţi… Calului de pe tabla de şah i-a crescut cornul de inorog... Mâna destinului învârte un zar alb... De aici, din vârf de brad/ Cântă cucu în Arad/ Cântă pendulele mele/ Când iese cucu din ele./ Cu-cu-ri-gu, cântă, de pe ramura lui, cocoşu Pictorului...

Locul nostru, în aşteptarea ploii de stele este Ţărmul Înalt. / Transformarea z merge în 1/z îl duce pe Zero în Infinit şi pe Infinit în Zero./ Nu poţi ajunge pe Insula cu stuf cu o barcă spartă, fără vâsle şi fără pânze. Un adevăr simplu, bun de pus pe rană, sau în ramă./ Tu şi picturile mele aveţi o ramă specială/ Rama de la mama acum este rama ta…

Motto: Degeaba ai strâns vreascurile/ Dacă nu găseşti scânteia/ Pentru a aprinde focul

Mi-e dor de-nceputul poveştii
cu Dorra venită la noi pe scară
oprită pe pragul uşii de la etajul întâi
uşă pe care scria: “Bate şi ţi se va deschide”

De aici, tot lanţul slăbiciunilor
Dacă-ţi cunoşti slăbiciunile
Şi le pui la treabă, acestea lucrează
Nu are cum să nu-ţi iasă bine...

Sufletul tău este plin de poveste, poezie şi sărbătoare, la mare…
Marea, cu valurile ei, fac portativul pentru motivul cântecului…
Cerurile s-au deschis şi au rămas deschise spre vis…
Ce bine le spui tu, ca din prisaca lui Isihie, de la Frăsinei...

De Sfântul Ioan scot din geamantan desene, poveşti şi poezii. Din câteva mii, o pală de vânt le zboară din gând într-o Jumătate de Infinit răvăşit... La timona vaporului zburător peste mările Tympului-Dor, Niciodată şi Întotdeauna, două gemene, ca Ziua şi Noaptea, care se ţin una după cealaltă pe acelaşi meridian, ocolindu-se. Versul doamnei Elena de la lebede este un vers duios, ca un cântec de lebădă...

În rest, povestea este ca o serie de puteri, cu raza de convergenţă-n lumina lunii din livada cu prunii în floare... Oare?! zici tu aşa, ca o îndoială provocatoare... Mă bucur că ne auzim pe coordonatele sferice ale lui Euclid... Integrala triplă se descompune în trei integrale simple cu limitele de integrare, agrare, florale, cu flora şi fauna abisale... Eu zic una, tu canţi două, dansul clipelor târzii te aşteaptă ca să vii...

în Culoare, Prietenie și Valoare
după modelul lui Alexis
Sloterius și Zelkanu
clipa lungă face anul


portativul s-a umplut de cântec
gerul și flerul au înghețat marea
cât cuprinde zarea...

nu departe de Casino
echipajele lui Hristu Caricaturistu
au făcut omul de zăpadă

s-au adunat ciorile și pescărușii să vadă
după cum au povestit
unii din prieteni ai mei
nu mai ştiu care din ei

Ponna-și întinde botul să se uite-n ochii mei... dă cu lăbuța să o mângâi... Dorruța se cere în brațe... Dorra vrea și ea, și face grații... doar Picasso stă-n vârful bibliotecii și-mi dărâmă un teanc cu hârtii... printre ele, albumul lui Augustin Costinescu și-o invitație la vernisajul de miercuri, la Casino-Sinaia...

Uneori ideile se bat cap în cap
Făcând scântei, cum făceau pietrele
Cu neliniştile rotunjite de vreme
Când le strângeam în pumni
Şi le loveam, tangenţial, una de cealaltă

De câte ori deschid fereastra spre mare, inima se umple cu Jumătate de Infinit, ca o chemare la plimbare pe dig...

Fereastra mea rămâne deschisă spre Tympul în care
Jumătăţile de Infinit trăiesc într-un joc secund
Scară la Zorile, spre seară şi pagină de jurnal
Spre dimineaţă când noaptea încă îşi face de cap
Ducându-mă prin nişte vise care se leagă între ele
Aşa cum se leagă picturile mele ...