Aşa s-a făcut poartă în inima mea

Picură încet şi blând Ploaie caldă pe pământ Astăzi, chiar e ziua ta Zi în care, în al 12-lea ceas I-am spus bun rămas Anului care-a trecut Rugându-l să revină la vară Să facem o tabără la Năvodari, o săptămână La Histria, o lună Şi două luni să hălăduim După cum ne poartă inima Aşa s-a făcut poartă în inima mea Poarta din mijlocul Plajei cu sufet În care citatul din Elena Ferrante Care îţi plce ţie, îmi place şi mie “„Se ştie cum sunt copiii, uneori te iubesc cocoloşindu-te, alteori încercând să te creeze din nou de la început, reinventându-te, ca şi cum ar crede că ai crescut prost şi trebuie să te înveţe cum e pe lumea asta, muzica pe care trebuie s-o asculţi, cărţile pe care trebuie să le citeşti, filmele pe care trebuie să le vezi, cuvintele pe care trebuie să le foloseşti şi acelea pe care nu trebuie, pentru că deja sunt vechi, nu le mai foloseşte nimeni”.” În mod miraculos îmi aduce aminte De Albăstruiu lui George Paşa În urma căruia vin ilustraţiile Cu Doamna Elena de la lebede Cu tarabele, câinii şi pisicie de la Pescărie Şi nu în ultimul rând Autoportretul cu pălărie albastră Lângă fata cu cercel de scoică Stau şi ascult Picăturile de ploaie care Încet şi blând Cad la mine-n gând La mine este Luni La tine-i Duminică Dacă te rog să alegi Din ce vrei tu, alt citat... Constanţa, Luni, 10 Ianuarie, 2022 (De ziua Mariei din Montreal)