O familie de lebede

1. Aşezată pe coama dealului, din casa noastră Vedeam departele la doi paşi de casă Tot vizibilul petrecându-se în curtea noastră Care aducea tot ce se vede şi ce nu se vede În casa, curtea şi grădina părinţilor mei Dumnezeu era la doi paşi de noi Moş Gligor al lui Cornel Cu barbă albă, cu zâmbet cald Şi lacrimi în ochi, era Dumnezeul meu Multe mi-au rămas de la el 2. Prima treaptă a scării a înflorit Flori de măslin sălbatic Cu arcade pontice zburătoare în bucăţi curgeau fărâme picurând a praf de stele mângâind spre amintire şi-a cântare-n care ele visele pe scara vieţii făceau muguri pentru plop oprind ţărm cu răsăritul în rotundul unui strop ai lăsat să curgă gândul peste visul tău cu mare/ portativul înserării are cheile în care/ semn pe solzul unui peşte stă ascuns în cerc de nori/ iar cu vântul din stradelă şuieră-n mii de fiori/ şi când toate par că-s spuse şi ai înţeles cum vin/ trei cărări din dunga zării între care un destin/ mai năstruşnic decât sensul şi mai plin decât seninul/ rătăceşte-o prelungire pe o scară cu pelinul/ înflorit din fulg cu vise-n nedeterminări pictate/ o fractalică magie forfecată-n semn de carte.../ de aici o treaptă nouă de pe scara fără nume/ unde zboară Inorogul între spargeri peste spume... 3. Semn bun, de Bobotează/ Pe raftul motanului meu, Domnul Picasso/ Nu este pentru cine se potriveşte/ Este pentru cine se nimereşte/ Pe o tablă de şah/ Ordinea şi Hazardul/ Încep, pe rogojină, jocul cu pietre şi scoici/ Pietrele sunt albele/ Scoicile sunt negrele/ El şi Ea/ Într-o nouă paradigmă./ Autentic joc de Şah cu Hazardul/ Aici e gardul/ În spatele gardului/ Livada cu Lampa Japoneză şi lebedele... Se potriveşte vorba aceea: Zahek, Zaharia, Lidia şi Maria/ Jos pălăria. Nu e bine pe o cărare? Mergem pe alta./ În poezie sunt întotdeauna o mie de cărări/ Domnişoara Inspiraţie ne-o ia înainte… călcasem treptele scării de mii de ori fără să ştiu că una din ele-i cărarea lunii adusă de Alexis de la capătul lumii fumul trecea prin oglindă dinspre piramidă cântec de ceas umbra norului grăbea-n lucirile valurilor surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea http://primatreapta2010.blogspot.com/ 4. Îmi stau pe suflet, o Lebădă-Doamnă şi fiica ei, Lebăda-Domnişoara Lebăda-Doamnă este mama a câtorva generaţii de lebede-pui Am întâlnit-o la Lampa Japoneză de lângă Casa Tulceană Era soţia unui Lebădoi-Domn, băţos ca un lord, bătăios şi nervos Părinţii a patru pui, unul mai mic, cu o aripioară răsucită, frântă O doamnă, ca o sfântă, le dădea de mâncare cu o lingură Aşa i-am spus. Sfânta care hrăneşte lebedele Le-am făcut mai multe fotografii Şi lor şi doamnelor care săpau la trandafiri A doua zi, cam pe la aceeaşi oră, am venit cu fotografiile Sfânta era la piatra pe care punea boabele pentru lebede Femeile care săpau trandafirii ajunseseră la rondoul central Puii ciuguleau, părinţii îi păzeau de pescăruşii voiajori şi râzători Lebădoi alunga raţele care erau şi ele flămânde Sfânta vorbea cu puii, cu mama şi cu tata lor, Spunându-le tuturor pe nume Puku şi Puka erau părinţii Aripioară îi spunea puiului cu aripa frântă, Obraznicul, Timida şi Mândra celorlaţi trei pui Care săturându-se, au mers lângă Puku, Să-l ajunte la războiul cu raţele, care erau tare agitate şi gălăgioase Puka, graţioasă, lua loc la masă în urma puilor Şi la urmă de tot, capul familiei, Puku-Tătucu Ajutat de Aripioară, protejatul familiei Aceasta-i prima generaţie, de prin 2018 Cu care n-am terminat încă... 5. azi voi ţine primul curs despre "iubire, comunicare şi dragoste" ca formă de manifestare a sacrului în viaţa omului pe "calea cunoaşterii" nu poţi iubi decât ceea ce cunoşti ştiinţa este rodul dorinţei de-a şti credinţa-i rodul dorinţei de Dumnezeu şi nodul lor este "dorul" care la rândul lui are ramurile da şi nu acest arbore de da şi nu care creşte în noi îşi are rădăcinile-n cer şi-n pământ cele din cer se hrănesc cu Dragostea de Dumnezeu şi celelalte cu cele ale pământului şah a spus Jucătorul împingând cu arătătorul zăvorul uşa s-a deschis lăsând să se vadă povestea ca-n visul tău, cu Gara de Nord în deşert cu lume multă, fără cale ferată, în aşteptare, singura pe care o ştiai era doamna Elena de la lebede 6. am luat distanţă de ieri, de azi şi de mâine pe cărarea cu plopi melcul trage urma de pleoapă eram curios de acum ce lume înveleşte sufletul lui niciodată nu îmbrăcase cămaşa cadrilată a jucătorului la piept o rană-şi lăsase motivul de lacrimă pion e4, gambitul regelui departe începutul acesta albul atacă tâmplele negrele gândurile 7. Sari peste piramida lui Kheops cum săreai altădată peste ora lui Pi, drept în ora lui Pitagora, de unde se auzeau foarte bine bătăile Ceasului Turnului din Agora. Tympul trece prin Canoanele Vuza, oprindu-se-n clipele lungi, la fotografii. Din câteva mii, alegi fotografiile de la lebede şi lecţia de zbor de la Histria la Cogealac, în curtea lui Ghiorghiţă şi Mihăiţă, cu urările de Sfântul Ioan şi cu mulţumirile mele... Constanţa, Joi, 6 Ianuarie, 2022