Ioan-Mircea Popovici

“de dimineață
m-am trezit cu fericirile
pe a șaptea și a opta treaptă”

treapta a saptea
in care-i oglinda fericirii celor curati cu inima
iar a opta-i cu nivelul facatorilor de pace

in rest, ca si semnele mele, toat-s de bine, chiar si-n cazul ratacirilor spre indii, cu speranta escalei in arhipelagul fericirii


pe drumul alizeelor
spre insula Trinidad
cu două caravele
in ajunul Craciunului
ajung in portul La Navidad

ti-as spune mai multe, dar ard hartile mele in labirint. trebuie sa salvez cat mai multe. nu exista o harta mai importanta ca alta. stiu, harta sufletului am inghitit-o si nu o va atinge nici un foc. si-n caravela asta ma voi adaposti pana trece furtuna starnita de cornul de luna...

\"fericirile
pe a șaptea și a opta treaptă\"

precum cantecul vantului
la orga stufului

ale voastre semne-s
precun nodurile navodului
din pescuirea minunata

multumiri fiecaruia-n parte
cu un gand prelungit

1. cele vremelnice-si vad de randuiala lor
noi nu putem decat sa primim cu lumina si cu dragoste
fiecare zi
sa nu risipim
sa nu ne-amagim
sa traim in adevarul cel bun

Portile Mari
sunt intotdeuna
cu toate la un loc
o integrala majora
cu multe variabile
fiecare din ele
cu domeniul ei de existenta

ca a fi este verbul pe care-l conjugam
si cand noua ne scapa ceva dar stim ca mai dorim ceva
zicem: sa fie!


zilele astea am afalt ce inseamna acel \"amin!\"
care se pune la sfrsitul multor versete de rugaciune
si-n cantari bisericesit...

este exact acel \"sa fie\"
care pot spune ca mie mi-a fost \"daruit\"
\"nepredefinit\"


2. intr-un alt registru
Hadrianus imi zice:

“ma irita farul albastru
eu nu l-as picta
nici amicul Hooper
cu el as sta intins intre blocuri fara balcoane
as manca faraoni la tava
biblia povesteste de intamplarea cu scara
doi urca , unul coboara
socotelile divine sunt trunchiate

citandul pe Pessoa
“Zice-se că inventez sau că mint
În tot scrisul meu. Nu-i așa.
Pur și simplu eu simt
Cu imaginația.
Nu-mi folosesc inima.””
un alt punct de vedere
onorant si el
spre deosebire de alte atitudini
precum cioburile ramase-n jurul blocurilor de dupa isteria dintre ani

\"totul se leagă aici
între uși vămi și ceruri
de jos până sus
cântecul\"

eu stiu cum se intampla-n Gradina Bucuriei
si cum lumina lumii sta-n inima ce crede
dar nu pot sa nu macin samanta care vede
din trupul ce se frange hranind inaltul dor
de cetele de ingeri rugandu-se in cor

ma bucur ca-n ziua Inaintemergatorului
s-au deschis atatea ferestre
luminoase

\"Aceștia sunt poeții, cu dor și bucurie,
Trăind în slava lumii, umbrind-o în zadar…

Aceștia-s anonimii, mușcând din Poezie,
Cum dintr-o pâine coaptă-n al inimii lor jar...\"

aici
in subsolul textului
n-ar fi rau sa aplic teorema prelungirii
folosind proprietatile de permanenta din original

versetele au in ele atata simplitate
si atata oglindire a inimii curate
ca mi-e greu sa scurtez citatul

La ce spuneti aici: \"În viziunea lui Solomon înțelepciunea este izvor de viață pentru om, fiindcă inima lui va deveni mai bună, va ști să vorbească și se va face plăcut oamenilor:\"

exemplific din original

\"Pentru aceea m-am rugat și mi s-a dat înțelepciune, am chemat, și duhul cumințeniei a coborât în mine.
Am ținut la ea mai mult decât la sceptre și decât la tronuri și am socotit bogățiile deșarte față de ea.
N-am pus alături cu ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindcă tot aurul din lume pe lângă ea nu e decât nisip, iar argintul, înaintea ei, mi se pare noroi.
Am prețuit înțelepciunea mai mult decât sănătatea și frumusețea; am pus-o chiar înaintea luminii, fiindcă strălucirea ei nu se stinge niciodată\".


Cu bucuria întâlnirilor rare, Ioan Constănțeanul, (cum imi spunea Parintele Isihie (Gheorghe Ghelasie))

nu mă explic. doar mă implic în tema izvorului și-a învățării. motivele mele-s înmulțite de \"atunci și acum\"

\"acum trebuie întreținut focul limbii și conștiința de sine a nației
Foaia verde are nevoe de rădăcină, tulpină, ploaie, pământ hrănitor, soare, umbre stelare.Și-un Dumnezeu...\"

\"tezaurul de cunoștințe este transmis unei generații fără ca aceasta să-1 fi adunat\"
\"În Vest se comunică de la început intențiile, în Est este nevoie de un protocol, timpul are alte dimensiuni, se poate aștepta până mâine, chiar și mai mult se poate aștepta, există o plăcere a taifasului și nu întâmplător în Orient au apărut acele minunate povești nemuritoare cu sute și mii de aventuri care nu se doresc încheiate.
Punctele de vedere formale pentru deli¬mitarea diferitelor niveluri de învățare, consideră habermas, reies din împrejurarea că învățăm în două dimensiuni \"

1. \"au ajuns la far
păsările.....\"

de aici
la mine-i altfel

2. voi va jucati aici de-a pragurile si nalucile
sigur ca trecerea dintre ani este un moment foarte potrivit
pentru \"praguri si idealuri\"

uite
o tema frumoasa de tesatura
plasarea acestui dialog intr-un context...


\" - ce-ai, ma?
- un cantec si-un latrat de caine. \"

s-ar putea lega cu

\"tărmul meu este un pic mai la est de Kiribati
așa se face că sunt mereu în insula de mâine
unde i-am cunoscut pe Philemon și Baucis\"

evident
firele acestea
fara urzeala
nu dau o tesatura durabila

o urzeala ar putea fi \"ispita lui Avva Ghenor\"

si-ti vorbesc despre Avva Ghenor era-n chilia lui si-n timp ce se ruga aude numai ceva-n peretele cu hornul ce ispita sa fie si asta se intreba parintele si-si dadu seama ca era un tipat de graur ori de vrabie si s-a oprit din rugaciunea lui si s-a gandit sa sparga peretele dar tot el a spus apoi da vezi bine ca-i o ispita ca daca Dumnezeu a lasat sa cada acolo puiul si si-a vazut mai departe de rugaciune astea-s ispitele omului si multe sunt in fiecare zi ale omului dar noi nu le stim vedea si ne lasam dusi cum zicea poeta \"de valul momentului\" si acum ma gandesc oare-n cel bune si de folos spuse zilele astea cate or fi ajuns la inima ta

exista o vorba-n popor:
de ce ți-e frică, nu scapi

aici văd teama Învățătorului
cititor în semnele vremii:

\"ucenicii vor învăța doar
cum se coboară din copac în limuzină
și ce tatuaj se potrivește
la culoarea mașinii\"

în penultimul rând
aș înlocui \"întind\"
cu \"balansează\"

pe cărările stelare
semne bune anul are
de aici
de unde-ți zic
mult mai e până-n nimic

(vorba unui fizician,
\"vidul, nimicul de neprețuit\")

Sănătate-n prietenie, cale vie-n veșnicie!
Să fie! (Sloterius și Zelk(anu), din clipe lungi)

un text bine documentat si cu impact.

\"...vor fi urmate, din aproape în aproape, conform unui scenariu prestabilit, conceput de axa Turcia-Iran-Siria-Liban, de înrolarea multor state într-o tabără ostilă Israelului.\"

merită recomandat!

depinde de cum cade lumina pe lucruri

\"pe scară așteptau
un câine un melc o urmă de pleoapă
în umbra luminii\"

pe vremea in care
omul cu gluga se insotea cu gemenii
ashador si ashadar
unele paralele se intalneau
in casa cu iedera
altele in punctul de la Infinit


acolo unde neatingerile valurilor
surpau din tarmul Tympului
s-au nascut doua golfuri gemene
de o parte si alta a peninsulei

ramane sa se vada cum s-a nascut
peninsularul rodador

despre nasterea Dorrei
totul la fata locului
la poarta la norddegard
ziureldeziua

am decupat
taieturile le-am lasat fara semne
umbra aceea seamana mult

\"o seara cu musafir la ușa din spatele casei așteptând a scos pălăria
părea venit de departe
pe banca aceea pe care știi bine că este
și-a așezat toată umbra
a călcat peste zile și prag

avea de la tine o trusă de vise cu un microscop de citit în
pleoapele nopții\"

\"Harpa...
lângă fereastra deschisă
..............
atinsă suav de razele lunii,
cântă singură...\"



se întâmplă să fie
așa, dintr-o mie de versuri
ceva diafan
în ziua în care \"coroana\"
pe drumuri mai noi
îți aduce aminte-nceputul

\"Dar timpul ți-i potrivnic; el mie mi se-nchină
Și-atunci te-ngrop în mine chiar dacă nu-nțelegi
Că eu te nasc din versuri cu-amară rădăcină.\"

\"trec sărbătorile
strălucind a tristețe
singurul om care are nevoie de mine de Crăciun
este El
poetul cu umbrelă
de la piramidă
\"

inca nu stie nimeni. puiul de lebada a murit. s-a intamplat sa curga picaturile pe geamuri pana cand cararile au facut o harta despre care-am scris azi. dar nu voi povesti. capetele integralei vor aparea aici. unul va fi puiul de lebada. celalalt capat, deschiderea \"vânt cer și apă din vârful catargului nicăieri pământ\" las prin clepsidra cuvintele tale pe plaja mea n-ai intalnit de ce-urile cu ecou de aici se vede-n gradina mea \"s-atinge cerul de tine, când anii nu-i mai vezi, nu auzi nimic, nu vezi leii ignorând limite. În spațiul copacilor e miros de tine. Și iată, orbești în lumina cetății căutând elegia a patra, a cincea, cine mai știe...\" in acest cine mai stie gasesti pe cadranul solar o harta dintr-un pergament diafan. bine este cuvantat cele ce vine intru numele Domnului.

\"vânt cer și apă
din vârful catargului
nicăieri pământ\"

las prin clepsidra
cuvintele tale
pe plaja mea
n-ai intalnit
de ce-urile cu ecou


de aici
se vede-n gradina mea

\"s-atinge cerul de tine, când anii nu-i mai vezi, nu auzi nimic, nu vezi leii ignorând limite. În spațiul copacilor e miros de tine. Și iată, orbești în lumina cetății căutând elegia a patra, a cincea, cine mai știe...\"

in acest
cine mai stie
gasesti pe cadranul solar
o harta dintr-un pergament diafan

\"dincolo de poveste
funigei-fluturi\"

asteptarea: m-am rostogolit destul
ma opresc la LIMita
pe ultima treapta



\"privești cerul constați că steaua din stînga e mai luminoasă
...........
arunci pantofii în cadă să curgă peste ei apă din belșug\"

pentru ca veni vorba
de fragilitati
treci pe la turnul de scoici
si stai de vorba cu doicile

\"începuse ninsoarea. tremuram de-atâta alb,
deși păream inocenți, ca două lămâi
înaintea stoarcerii complete.
cum să te mai întorci la bucuriile simple,
cu-atâta pustiu al singurătății în doi?\"

la inceput a fost o metafora
apoi am aflat ca totul era o realitate
de rug aprins
din maciese

ca o tusa nervoasa
peste tabloul solar
\"țipete de-albastru, \"

azi am o veste buna pentru fiecare
dar nu o spun de dimineata
pana diseara mai e
doar e ajunul ajunului
acum merg sa caut bucuriile bradului

\"în timpul ăsta îmi curgeau tâmplele
mi-am amintit cum și la noi
era unul
mereu ud
înghețat și huiduit
pentru el lumea era un stadion
cu o singură poartă\"

de aici ar fi multe de spus
din pumnul de scoici

așa-i Vasile
așa-i dorul cu dorințele lui nesăbuite
\"aura ca o cupă de sutien 3 numere mai larg decât creierul\"

și mai sunt astfel de zone stationare
cu tehnici variationale



cand eram în bazarul oriental din Alexandria
pe noi
marinarii de pe Neptul
ne strigau arabii:

hei, Vasile!
se inclinau un pic
intrucat Vasile inseamna Imparate

te las acum
la portile imparatesti
si-ti urez sa traiesti cu numele

iti spun
de pe acum
ca daca de Craciun
s-o impini dorinta ta


\"visând la cum vom face dragoste de crăciun până la sfârșitul calendarului\"

când foloseam întotdeauna in pereche cu niciodată
cineva facea alergie
si se ascundea in poezie

de vrei să știi
ce-am găsit
privește
doar în \"lumina cea adevărată\"

\"de vrei să-ți spun
în sticluța de Crăciun
am găsit………………….. \"

vezi și tu norii anticului
(dacă nu mă înșeală Mnemosina
ar fi vorba de Aristofan)
citeste-n norii lui Petru Cretia
caută-n \"Micul print
\"tratat despre prietenie și fericire\"\"
și
dintr-o mie de cărări
fă așteptărilor
scară



vezi și tu cum se făcură
doi și trei
un Infinit
și din singura arsură
dunga mea stă-n nesfârșit
echilibru de balanță
cu expresia-ți de ieri
unde doar prin treapta simplă
treci de mia de păreri

tu ai spus
precum ți-e dorul
care inroșise norul
(ai căutat peștele
din norul roșu?)

\"Da, mă gândesc la coexistența opuselor\"
iar eu spun
pe undeva
pe Scara lui Escher

aici
in semnul acesta
gasesti \"da si nu in impacare\"

spune-mi care acest semn
cauta cararea ce duce la Infinit
si pe tarmul Tympului
iesi in intampinare
luand barca
cu o singura vasla
cu o singura panza
taote fiind de culoarea alba
precum zidul

exista pe undeva
ca un Psalm
cantarea:
\"am vazut lumina cea adevarata\"

cunosti momentul acestei cantari
apasa-te pe imaginarul acestei realitati
atinge-te de lira lui Orfeu
si spune-mi ce vezi
in orbita ochiului
de apa

mergi pe urma matricii
si scapi de umbra fricii
\"îndrăzniți! Eu am cucerit lumea...\"

copiii cuminți
au în brăduțul lor
ecou darurilor

semn că am primit
ambelor
ca gemenelor
de pe Stradela Vântului
un singur globuleț de Crăciun


uitați-vă bine în el

\"“pe un peron așteptând nuștiuce umbra-mi cade pe cartea unei călătoare se răsfață pe semne mici negre de sus par furnici puse pe ciupit
Aici, la Köln, mulți pleacă de sărbătorile de Crăciun de acasă fără nici un regret; se grăbesc, lasă impresia unei evadări obligatorii din propriul prezent”
\"