Visele doamnei Pachet 13

Nu toate zilele ne sunt la fel, nu totdeauna intimitatea e intimitate. Un ceai, un musafir. Totul se petrece din senin. Pentru James Joyce și Nora Bernacle, a fost importantă ziua de 16 iunie 1904, născându-se apoi \"Ulysses\". Pentru Goethe, o zi la Roma, cea din Elegia 3. Anni-Lorei Mainka oprește din marea risipă o zi cu înserare bună, asupra căreia putem visa un roman întreg, pentru că în poemul acesta cuvintele nu mai sunt cuvinte, ci tot discursul e o succesiune de imagini perfecte, simultan gravură și nocturnă. Privim noi înșine cu acest ochi (însuși poemul) holbat spre trecut, vreun ceai în surdina lunii, o pleoapă fiind în primele versuri: \"când am deschis scrisorile am găsit presate pleoape cuvinte înghețate una într-alta\", iar cealaltă în ultimele: \"avea de la tine o trusă de vise cu un microscop de citit în pleoapele nopții\".