în foșnet de neliniști

azi în foșnet de neliniști cerurile se deschid puncte de pe dunga zării centre-n cercuri se închid cu raza soarelui din colind când gândul s-a lipit bine de Infinit scriu când ți-am jurat credință și tu mi-ai dat un Cer nu bănuiam că Viața e dorul de Mister și nu știam că-s partea ce-n tine face plinul și nici că eu sunt golul iar tu-ndulcești pelinul iar când ți-am dat inelul și am făcut logodnă nu am știut mirării să-i fac ocol și colnă acum când flori albastre-s mai roșii ca nicicând revin in clipa serii cu toate strânse-n gând din arătările lumii nimic nu-mi știrbește livada cu prunii dintre multele sărbători de Crăciun cea mai proaspătă și mai bogată-mi pare acum cea când pe scara mea s-a oprit cățelușa Dorrra și-a născut... Singurătatea mea Născătoare s-a însoțit cu cele șapte suflete vorbitoare cu marea și cu cărarea ușile ușile cu înțelepciune să luăm aminte treapta stelară cale lungă înspre seară mugur nou de iar și iară ale Tale dintru ale Tale acesta este trupul despre care celcarezice spunea de la început Þie-ți aducem de toate și pentru toate pre noi înșine și toată viața noastră să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim bucuria întâlnirii Treimei cea de o Ființă și nedespărțită pace tuturor pe scară așteptau un câine un melc o urmă de pleoapă în umbra luminii oamenii-și vedeau leneși de viața lor pescarul se sculase să întâmpine soarele lătrătoarele se luaseră la ceartă cu câinii străinului multe valuri s-au spart de digul meu de la Farul Genovez multe vapoare am salvat de la eșuat și-n Crăciunul de acum am dat întâlnire nouă la orele jumătății mele 17:34 dacă faci simplificarea cu 17 obții 1/2 de aceea-i zic cadranului împărțit de acest punct al Tympului jumătățile mele inegale generatoarele unui perpetuum mobile de tinerețe și frumusețe de bunătate veselie și vrednicie că doar cei vrednici se vor încumeta să urce muntele de pe plaja cu suflet se alege cea cu cărarea coborâtoare spre mare de acolo de unde găsești tăblița albastră pe care cu albul zidului scrie: atenție! cad scoici cu vrednicie și cu dreptate este a ne trăi-n cele bune și de folos sufletelor în coama calului din lemn de gutui visul călărețului din cuibul cucului Constanța, 28 decembrie, 2010