Ioan-Mircea Popovici

inainte de-a lasa \"conferinta la vedere\" merita ecoul maestrului Tocilescu lasat ca borna de tresarire. nu-mi fac mari sperante. cunosc lasitatile contemporanilor la fel de bine cum cunosc ratacirile si amagirile. poate ca totusi, in sistemul acesta \"diferential\" exista sansa adevarului viu si tangibil.

A.T (ocilescu):\"Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiție, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei țipete și două semnături, victima polițiștilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.

Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice inițiativă care m-ar putea transforma...........

aici las loc actritei isterizate sa caute citatul complet, citand o parte din Conferinta

Dan-Tudor Vuza: \"Adresez chemarea către toate mișcările progresiste și forțele politice de bună credință din
România de a milita pentru revizuirea legii 46/2003 cu privire la următoarele aspecte:
- garantarea dreptului de acces al familiei la întreg conținutul dosarului medical al
pacientului defunct, în caz că nu există opoziție explicit formulată din partea acestuia;
4
- precizarea condițiilor în care pacientul ar putea solicita restricționarea accesului la dosar al
unor persoane, cu excepția celor pe care ereditatea le poate afecta în mod potențial;
- eliminarea ambiguităților și precizarea termenilor, în particular introducerea termenului
„dosar medical”;
- precizarea sancțiunilor pentru restricți\"

\"partitură nouă
scoica spartă
palindromică frică-n
cocoașa lui rodador\"

ecuațiile-s peste tot
parcă-l văd
provocând

F(sete, zbor, izvor)=spune tu

credeam cândva
și încă mai cred
în ..................

așteptând să vadă dacă ești acolo


se simte-n grundul pânzei
culoarea – starea……………


vorba Bătrânului plecat: “La plecare, ștergem cu grijă polenul Ariadnei de pe reverele noastre de mătase... pe cerul lăuntric, se rotește rivalul
zăngănindu-și armele generoase...”


izvorul din piatră
acel niciun dacă
Cuvântul dintâi
setea

\"ușile înghit lumini
copilăroase\"
cel mai zdruncinator lift
cel al salinei de la slanic prahova

inceputul
ca o cadere-n haul juliei
intunericul injunghea frica
panica se prelungea cu incetinitorul
la 310 metri-n strafunduri
din care
ultimii 17 metri
cu \"incetinitorul\" clipelor lungi

\"țipete caută precum niște mâini
un colac\"

\"rămași singuri
ai schimbat scena
într-un șotron
de lângă șopronul matricii
cu fețele fricii\"


anna era prefigurata
de pe vremea lui elian
cand dintr-un cerc de apa
si-o piatra albastra
primita pe scara vagonului
aparusera yann si piticul
dintr-un cerc magic
cu care spargeau
cele 7 nedeterminari ale limitelor

fumatorul de pipa
se bagase si el intr-o portocalie dilie

“unii vor sa vorbeste cu tine
altii nu vor sa vorbeste”

la marginea infinitului
cvintetul așteptării


de după poveste, o mână
pe mână, o pasăre vorbitoare
în prim plan, marginea

bila albastra
facuta din fragmente de Infinit
se rostogolestre
“în limbajul tau colorat”
si se opreste in
punctul fugit de pe dunga albastră

pentru ca acum si atunci
fac nod in piata sfantul gheorghe
din timisoara
unde-mi tin casa cu ferestre rosii
de pe plaja cu suflet
intercalez propria-ti zicere

“cuvântul sosit amuză poate veni de la
o muză”

imi place cand treci de suprafetele aparentelor
si descoperi ca-n abstractul acela
respira ceva

\"albastră e starea de grație a cerului halucinînd desțărmuriri
rănile tomisului
s-au atins de marea amiază

harta Tympului
o integrală cu primitiva
din pielea anilor\"

bine marcată scara ta
e-n joc second cu
zăpada mieilor de dimineață
ninsă pe ochiul peștelui

în acoladă zic
pașadia, pașadia
pas desculț prin Infinit
cînd ziceam de dunga zării
că-i născută-n nesfîrșit
nu credeam că vine ziua
să văd harta Tympului
o integrală cu primitiva
din pielea anilor

bancul acela vechi tine de fumatorul de pipa
cu inflexiuni care permit tarziului sa fie anuntat

de aceeasi parere
ca e-n plus
e si singuratatea mea

o tresarire virtuala ne aduce la realitate

alergand sa prindem adevarul luminii
de la inceput
clipa de-atunci
invelita-n straiele Poetului
parca citindu-mi nelinistea
ma intreba:
soarele nu asteapta?

cu cateva ganduri
inaintea noastra
...............
in cuta acestor puncte de portativ
domnisoara Monica deatunci
acum mama gemenilor



\"monica de-acum nu seamănă cu monica de-atunci;

văd ideea cum se eliberează,
se-ntoarce în esența dintâi,
spre-a naște alte clipe, în ele să se scufunde,
până la uitare de sine...

măsurile politice candidează la premiul oscar pentru filmul prostirii în masă.

porumbelul...nu poartă pe aripi doar pacea;\"

gasesc aici semne de primavara
autopersiflare jucausa de tristete
cu rezolvarea fericita

bezelele de la inceput
le-as inlocui cu zambetul
desi apare si el
mai tarziu

\"unde-i pasărea ce i-a vindecat soarelui rănile
doar cu un cântec?
poate că norii au uitat extinctorul,
și-acum pasărea zace sub cenușă

norii au fost alungați de esmeralda, cu un surâs,
câinii au cozile covrig și mușcă din ele,
chiar și pasărea a înviat din cenușă,
uite-o colo sus cum bandajează rănile soarelui!\"

\"cuvintele trag de mine
nu stau acum de ele
că-i vorba de-un balans
între acel ego și acel tu
mereu între ele\"


între cele din urmă și cele dintâi
cine poate ști dinainte
rătăcirile cărările vămile
fiului risipitor

cele istmice-s precum urechile acului
iar cele din urmă
precum esențiala boabă de muștar

vei ajunge să știi ce și cum
doar când vei vedea-n inelele copacului tău
ceva despre a carei interpretare vei spune interpretând

“Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; și aduceți vițelul cel îngrășat și-l junghiați și, mâncând, să ne veselim.”

cred ca-i incins cuptorul
sa ardem locul infestat de ciuma rosie
si sa luam de coarne
taurul stacojiu

\"Ca unul care am trăit „pe pielea” mea eforturile oficiale ale culturnicilor de a reintroduce „realismul socialist”, pot spune că o revenire sau impunerea unei alte direcții de creație ar duce la decesul literar și, prin marginalizare sau încarcerare, și la cel civic … Până una-alta, nu s-a trecut la așa ceva, s-a lucrat și se lucrează subtil, pavlovian și după regulile de ultimă oră, ale manipulării, la subminarea, și în acest caz,tot a literaturii române, a limbii…
Mă refer în primul rând la spectacolul stupid la care asistăm, însă fără a avea puterea aceluia care asigură asistența, vădit în cazurile în care cuvintele limbii noastre sunt mârlite cu foneme din alte limbi, etc. Cazurile de peripeții și violuri semantice sunt multe și au grotescul asigurat. \"

\"suntem precum cutia de rezonanță a unui univers în care cineva dă sens
fiecărui gest, fiecărui gând, fiecărei respirații...\"


acum pot sa zic
din cantarea impartasirii:

\"Am vazut lumina cea adevarata,
Am primit Duhul cel ceresc,
Am aflat credinta cea adevarata
Nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne
Ca aceasta ne-a mantuit pre noi. \"

\"căutând al patrulea punct
pentru metamorfoze
când tu tocmai ziceai



scoală-te că azi avem multe de desțărmurit
\"


poate ca invocand celebra formula
Deus ex machina
se va intampla minunea
si ne vom starni spre
inchegarea binelui
inlocuind exercitiul dezbinarilor biruitoare
cu respiratia-n iubire si-n

doar semn de citire
si-un cadru împărtășit

\"mă fac părtașă la căderea serii

rece
plutonul de execuție
țintește

nimeni
nu-mi mai poate face
la loc inima\"

totul se adună în ultima clipă
acolo-i important întregul
asupra acestei clipe
hazardul nu mai are
nici o putere

iar până la pluton
complice este inima ta

(din zelkanicele si sloterismele lui Yannelis)

uite cum apare rezonanța
pe temele atingerii de invizibil
mărturisirea ta

“acolo, unde invizibilul trăiește-n armonie cu ochiul divin.”

îți dai seama că

“invizibilul prinde contur
îndrumarul avea de acum
cele bune și de folos”

este împărtășirea
din rodador
cu vaporul în radă

(nu zic tot
\"prietenii știu de ce\")

mă bucur să găsesc lucrător pe ogor
grădinar în grădina livezii
oameni rămași în basmul curat
.............................

gândul bun, ca pâinea caldă, naște-n tine ce-i de spus
și pe crucea deșteptării, pacea-i visul lui Iisus

se povestește aici despre artă, artiști, arizani și poezie
lăsându-se fante să întrevedem guzganii gunoiului...

\"Geambașii n-au meserie. Adică nu țin la ea, la meseria pe care au învățat-o cândva. Ei vând și cumpără ce se cere.\"

doi contemporani: punct ochit punct lovit
din nefericire... și aici, nefericirea o știm deja cu toții
mă bucură atitudinea, corectitudinea, limpezimea gândului
și firescul cu care numiți două focare ale elipsei de imprăștiereȘ
unul politic și celălalt jurnalistul cu inflexiuni pisicești

un focar: \"Petre Roman, un reușit fiu de cominternist, care-și ascultase părintele și tot un fel de inginerie de-asta urmase și el (unsă puțin cu parfum folosit de serviciile franțuzești) spuse negru pe alb, cu gurița lui că n-are ce face cu niște grămezi de fier vechi. Exagera sau era nepriceput. Tocmai acum au intrat în piesă geambașii\".

intervalul acoperit cu blândețe și tristețe-l sărim pe rană amară:

\"după 1990 automatizarea și calculatoarele n-au mai fost lăsate de capul lor și de ele s-au ocupat serviciile speciale de aici și de aiurea.

Dar mergea presa. Și așa ajunge Cristi journalist...\"

Despre Nichita, numai de bine. Aurul strălucește și-n noroi ...

De aici, de la mare, bucurii amare, Domnule Petre Anghel. Mi-a fost prima reacție la ce-am citit. Nașul meu literar, \"tomitanul Nae\", mi-a spus că-mi dă rubrica \"critic de critici\"

totul se vede
doar atunci cand
reusesti sa legi lucrurile
in algebra parantezelor
despre care e vorba undeva in Mic si Profesorul
acolo unde “la un semn cazu cortina
unde se nascu corina”
“despre asta
poți pune și tu mărturie

cine se scoală de dimineață
găsește algebra spiralei duble în ceașca de cafea
analiza reală o arde-n prima pipă
în voiajul de dimineață
la farul alba((s(t)r)u)
din povestea
albă”

ultimile trepte de pe Scara lui Escher. e vremea sa pun lutul la intarit si sa suflu viata-n el. \"ceata lui eliade\" este doar anuntata. ea este precum banul din oul din care iese puiul... si se leaga de \"o forma de-a poetiza acolo unde imposibilul e la un pas de-a ceda\"... in postarea aceasta am trei elemente care nu le divulg... poate mai tarziu...
proaspata
ca painea calda
acum pot sa-mi aprind o pipa
si sa deschid Infinitul

\"cu ochii însăilați de cer
inimile bat aripi de fluturi
iubirea iubirea iubirea

lângă arțar
zburătăcesc... catifelate
din buza strâmbată a scoarței\"
iluziile

cel mai frumos poem cu tine si familia ta
cu dramatism la tot pasul
si finalul
o pelicula sepia

\"tata pe un calb roib se plimbă prin fața lui Dumnezeu.
eu și nik îl așteptăm cuminți
ghemuiți sub masă


între timp cerul s-a umplut de lăcuste. \"


pana azi ma mandream cu oglinda mea prin care trece fum
azi am aflat ca trebuie sa ma feresc de aceasta oglinda

fara sa ma explic
si fara sa micsorez sau sa inmultesc
mergand pe \"metoda palariilor\" zic:

aici e miezul
direct și tranșant
fără nici un semn de întrebare
precum spuneam despre perla
din portretul cu scoică
măi să fie!

\"pe frontul tristeților noastre
bucuria-i lăsată
doar clipelor ce se scurg înăuntru.
celor pierdute în zbor, numai cerul o să le dea chip și nume\"

și-n plus, zic: este!